COMORILE MUZEELOR. Un chip de lut și o întrebare de acum 1600 de ani, la MNaB
În colecțiile Muzeului Național al Banatului se păstrează o piesă discretă, dar cu totul specială: o toartă de opaiț din lut, cu ornament antropomorf. O bucată de ceramică veche de secole, în care meșterul a modelat un chip omenesc.
Toarta a fost descoperită la Dierna, adică în Orșova de astăzi, și datează dintr-o perioadă de tranziție între Antichitate și Evul Mediu – sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea după Hristos. În acea vreme, oamenii foloseau opaițele din lut pentru a-și lumina încăperile. Erau umplute cu ulei, iar fitilul ardea încet, răspândind lumină caldă și sigură.
O prezență anonimă, dar binevoitoare
Această piesă iese în evidență prin faptul că nu este doar funcțională, ci și decorată cu o față umană stilizată. Ochii mari, buzele cărnoase, sprâncenele arcuite și părul redat prin linii simple creează o expresie surprinzător de vie. În jurul gâtului apare un decor care încadrează figura, ca într-un medalion de lut.
Obiectul a fost realizat din pastă semifină brun-cărămizie, turnată în tipar. Meșterul care l-a făcut a lucrat cu grijă și siguranță, lăsând o urmă clară a intenției sale. Poate a fost vorba despre un obiect cu rol ritualic, poate despre un dar cu valoare simbolică. Chipul nu este al unui personaj anume, ci pare mai degrabă o prezență anonimă, dar binevoitoare.
Poveste fără vorbe
Toarta măsoară 8,5 x 4,1 x 1,7 cm și face parte din patrimoniul Muzeului Național al Banatului. În acest moment, piesa nu este expusă publicului, dar este păstrată într-o stare foarte bună, alături de alte descoperiri de la Dierna.
Obiectele ca aceasta spun o poveste fără vorbe. Acolo unde nu au rămas cronici sau inscripții, lutul ars reține detalii care supraviețuiesc secolelor. Chipul modelat pe această toartă de opaiț continuă să ridice întrebări, să stârnească imaginația și să păstreze vie o fărâmă de umanitate dintr-o lume care pare departe, dar ne privește cu aceeași curiozitate.