LOCURI DE POVESTE: Vama Veche, de la „Șerpărie” la destinație boemă de vacanță
E greu de crezut că există vreun român care să nu fi trecut măcar o dată prin Vama Veche. Pentru mulți, locul e sinonim cu vacanța altfel – un colț de litoral cu o atmosferă relaxată, neconvențională, aproape mitică.
Totuși, puțini cunosc adevărata poveste a acestui sat, una suficient de spectaculoasă încât să inspire un serial internațional de succes.
Începuturile: când Vama Veche se numea Șerpăria
Puțini știu că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, o comunitate de origine turcică și creștin-ortodoxă. Pe vremea lor, locul era cunoscut sub numele de Yilanlâk, adică „Șerpăria” – un nume care nu lasă loc de interpretări: zona era infestată de șerpi.
În cartea sa „Poveștile Mării Negre”, Cristian Cealera ne poartă înapoi în timp, la începutul secolului al XIX-lea. Acolo îl întâlnim pe Arslan – al cărui nume înseamnă „Leul” – un războinic redutabil care a luptat pentru armata țarului Alexandru I. În 1810, alături de alți câteva sute de găgăuzi, Arslan a participat la asediul cetății Silistra, obligându-l pe Ahmed Pașa să se predea.
Căutând un nou „acasă”
După victorie, găgăuzii au primit din partea rușilor libertatea de a se stabili unde doresc. Obosiți de ani întregi de războaie, au plecat în căutarea unui loc în care să se așeze definitiv. Ajunși pe malul mării, exact la apus, au decis să înnopteze acolo. Au ridicat tabăra lângă o movilă, iar femeile au început să pregătească cina.
Noaptea a fost însă tulburată de un incident terifiant: tabăra a fost invadată de șerpi. Unul dintre ei l-a mușcat pe Asil, fiul lui Arslan, născut chiar în timpul războiului. Vraciul l-a tratat imediat, iar în cele din urmă spiritele s-au calmat, iar oamenii au adormit.
Satul născut printre șerpi
Dimineața următoare, oamenii au discutat dacă să rămână sau să plece. În ciuda pericolului reprezentat de șerpi, au decis să întemeieze un sat acolo. Au trăit în Yilanlâk aproximativ șase luni, apoi au părăsit locul și au pornit spre Bugeac. În urma lor, satul a fost populat de tătari, români dobrogeni, ruși „scopiți” care fugeau de opresiunea religioasă, dar și de alte etnii.
Satul creat de găgăuzi a continuat să existe, deși i s-a schimbat numele. Atunci când granița cu Bulgaria s-a stabilit în apropiere, a fost botezat **Vama Veche** – un nume care a dăinuit până astăzi.
Găgăuzii – o minoritate pe cale de dispariție
Găgăuzii au o istorie de peste o mie de ani pe teritoriul românesc. După anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist, în 1812, mulți s-au stabilit în sud-estul României, primind privilegii din partea rușilor. Totuși, fără acces la școli în limba maternă, găgăuzii au fost în mare parte asimilați de populația majoritară. În 1930, erau circa 1.000 în județele Tulcea și Constanța, însă în 2002, doar 45 de persoane s-au mai declarat de etnie găgăuză.
Vama Veche, astăzi
În prezent, Vama Veche este una dintre cele mai populare destinații de vacanță pentru românii care caută un colț de mare cu spirit liber și o atmosferă diferită de agitația stațiunilor comerciale. Însă sub farmecul boem al locului se ascunde o istorie profundă, marcată de curaj, sacrificii și renașteri succesive.
Foto: Adrian Pîclișan