COMORILE MUZEELOR: vasul cu o ureche și o mie de întrebări
Nu știm exact cine l-a făcut. Nu știm nici cum îl chema pe cel care a turnat primul lichid în el, sau pe copilul care l-a ținut strâns în mâini într-o seară rece, cu aburul ridicându-se dinăuntru. Dar știm că a fost iubit. Și folosit. Și păstrat. Iar acum, după mii de ani de tăcere, a ajuns din nou în lumina ochilor noștri. Vasul cu o ureche și o mie de întrebări de la MNaB.
Această comoară a fost descoperită în Ciprul antic și aparține epocii bronzului târziu – adică a fost creată acum aproximativ 3.300 de ani, între 1500 și 1250 înainte de Hristos.
Cum arată vasul misterios
E un vas adânc, rotund, făcut din lut modelat manual, cu un mâner prelung și curbat, ca o mână întinsă spre ceva nevăzut. Lungimea totală e de 22,3 cm, înălțimea de 9,5 cm, iar deschiderea vasului are cam 16,3 cm. Nu e foarte mare – dar în el încape o lume întreagă de întrebări.
Decorul e o poveste în sine: linii, puncte, benzi pictate cu migală, în tonuri calde obținute din pigmenți naturali, cum ar fi umbra arsă. Modelele geometrice creează impresia unei plase – o rețea delicată de simboluri pe un vas cu funcții practice, dar și, poate, cu rol ceremonial. Astăzi i se spune vas de lapte, pentru că era folosit, cel mai probabil, pentru păstrarea lichidelor calde – lapte, fierturi, supe ușoare sau băuturi care trebuiau să-și păstreze căldura un timp îndelungat.
Dar vasul nu a ajuns la noi întreg. A fost găsit spart, lipit greșit, cu aracet în loc de adeziv special și cu completări făcute în grabă. A suferit. A fost „pansat” strâmb. Apoi, într-o zi, a fost adus în laboratorul muzeului. Aici a început o altă poveste – una a vindecării.
De le cioburi la poveste
Specialiștii în restaurare l-au curățat în apă, au îndepărtat lipiturile vechi, au scos tot ce era aplicat greșit și au reluat totul de la zero. Au lipit fragmentele ceramice cu un adeziv polivinilic special, au completat golurile cu ipsos de modelaj, au șlefuit, au integrat culoarea cu pensule subțiri și au lucrat zi de zi cu răbdare. Până când vasul a redevenit el însuși.
Astăzi, se regăsește în colecția Muzeului Național al Banatului, gata să spună din nou o poveste. Una care îl leagă de alte vase asemănătoare aflate în British Museum din Londra, în Kunsthistorisches Museum din Viena, în Victoria & Albert Museum, sau în muzeul regal de la Mariemont. Dar vasul nostru e aici, nu într-o vitrină londoneză – și are ceva ce altele n-au: o poveste care a trecut prin mâinile restauratorilor noștri, care i-au dat din nou suflare.