Comorile Muzeelor. Ceasul cu rândunică și ora care vine mai devreme, la MNaB
În fiecare an, într-un weekend de martie, oamenii își dau ceasurile cu o oră înainte. Trecem la ora de vară – un mod de a ne bucura mai mult de lumină, de soare, de serile care se lungesc încet, ca o poveste spusă la apus. Ceasul se schimbă. Dar timpul rămâne. Sau… poate tocmai el se joacă un pic cu noi?
La Muzeul Național al Banatului, timpul nu este doar o cifră pe un ecran. Aici, timpul are formă, greutate, detalii. Se ascunde în obiecte vechi, uitate de lume, dar păstrate cu grijă. Iar unul dintre cele mai speciale obiecte care ne vorbesc despre timp este un ceas medalion de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Ce este un ceas medalion?
Înainte ca lumea să aibă telefoane sau ceasuri digitale, oamenii purtau la gât ceasuri mici, ascunse în medalioane elegante. Unele semănau cu niște bijuterii. Altele chiar erau bijuterii. Ceasul medalion din colecția muzeului e făcut cu migală, are un capac decorat cu motive florale și cu o mică pasăre – o rândunică în zbor, cu aripile strălucind discret.
Rândunica nu a fost aleasă întâmplător. Ea simbolizează primăvara, speranța, reîntoarcerea și începuturile frumoase. Un semn că timpul nu doar trece, ci se și întoarce. Un ciclu. O poveste.
Cum măsurau oamenii timpul?
De-a lungul istoriei, oamenii au inventat tot felul de metode pentru a măsura timpul: gnomonul (un băț care arăta umbra soarelui), clepsidra, ceasul cu nisip, orologiul, ceasul cu pendulă, ceasul cu cuarț… și, în cele din urmă, ceasul atomic – cel mai precis dintre toate.
Dar, indiferent de tehnologie, oamenii au simțit mereu nevoia să înțeleagă timpul, să îl prindă cumva, să-l așeze în buzunar sau la încheietură, să-l poarte aproape de inimă.
Un ceas, o poveste
Ceasul medalion din imagine e mic, dar spune o poveste mare: despre eleganță, despre simțul detaliului, despre cum își programau odinioară oamenii întâlnirile, trenurile, scrisorile sau serile de bal.
El ne amintește că timpul poate fi și frumos. Nu doar grăbit, nu doar agitat, ci și plin de sens, dacă știm cum să-l privim.
Duminică, când treceți la ora de vară, amintiți-vă de ceasul cu rândunică. Și de faptul că fiecare clipă contează, chiar dacă uneori o pierdem, alteori o câștigăm. Timpul se scurge, dar se și strânge. În zâmbete. În povești. În lucruri păstrate cu grijă într-un muzeu.