COMORILE MUZEELOR. Diploma meșteșugarilor și un sigiliu imperial, o călătorie în timp
Închipuie-ți că ai în mână un document vechi de peste două sute de ani. E legat în catifea roșie, cerneala e elegant întinsă pe paginile galbene de timp, iar la capătul său atârnă un sigiliu imperial, ascuns într-o cutie rotundă de lemn. Nu e orice hârtie. Este un pașaport spre trecut, un certificat semnat la Paris, la 25 august 1815, de însuși împăratul Francisc I al Austriei, care pecetluia drepturile și existența uneia dintre cele mai importante bresle din Timișoara și Banat.
Despre ce vorbim?
Ei bine, e vorba despre Diploma Breslei lăcătușilor, ceasornicarilor, fierarilor de pinteni, armurierilor, turnătorilor de clopote, turnătorilor de cositor și confecționerilor de rașpă (pile, un document solemn, grandios, care spunea clar și răspicat: „Acești oameni sunt esențiali! Fără ei, mecanismele orașului nu ar funcționa, clopotele nu ar răsuna, iar lăcătușii nu ar asigura ușile cetății.”
De ce e importantă?
Pentru că este o fereastră către o lume de altădată, una în care meșteșugarii erau respectați, iar fiecare breslă avea reguli stricte, privilegii și chiar un Magistrat care veghea la buna lor organizare. În acea perioadă, Timișoara era un oraș în plină dezvoltare, iar breslele erau sufletul economiei. Fiecare meșteșugar era un artist al vremurilor sale, un om al detaliilor și al preciziei.
Știați că…?
Înainte de 1815, toate breslele din Banat erau organizate sub Lada Principală, aprobată de împărăteasa Maria Theresia în 1771. Asta însemna că meșteșugarii nu doar munceau, ci și respectau un cod strict de conduită.
După 1815, noile reguli imperiale au împărțit breslele în 37 de orașe și sate bănățene, iar Timișoara a devenit un centru al inovației și manufacturii.
Sigiliul împăratului Francisc I – da, acel sigiliu care pecetluia hotărârile imperiale! – se păstrează și astăzi într-o cutie circulară de lemn, ca un martor mut al unei lumi dispărute.
Unde se află astăzi această diplomă?
În patrimoniul Muzeului Național al Banatului, bine păstrată, înregistrată în 1983 în Secția de Istorie. O bucată de trecut care ne amintește că, înainte ca fabricile să preia totul, lumea funcționa datorită unor meșteri cu mâini de aur.
Ce spunem noi?
Dacă ai impresia că joburile de azi sunt complicate, imaginează-ți cum era să fii ceasornicar, lăcătuș, armurier și turnător de clopote, toate în aceeași viață!
Așa că, în loc să vedem trecutul ca pe ceva îndepărtat, haideți să-l privim ca pe o poveste vie, scrisă în litere imperiale și păstrată în catifea roșie.
Sute de elevi se întrec în cunoștințe. A început Concursul Național de Matematică și Informatică