Crăciunul pe stil vechi se sărbătorește la o distanță de 13 zile față de Crăciunul pe stil nou, pe care ortodocșii îl țin pe data de 25 decembrie. Astă seară vine Moș Crăciun la copiii din Rusia, Ucraina, Serbia, Grecia, Bulgaria și Georgia.
De ce există mai multe calendare
De-a lungul timpului, oamenii au folosit trei tipuri de calendare: cel lunar, se baza pe rotația Lunii, cel solar, bazat pe rotația Pământului în jurul Soarelui, și un sistem combinat. În antichitate, Imperiul Roman folosea două calendare paralele pentru a organiza viața zilnică și activitățile religioase: unul egiptean, de 365 de zile, și unul roman, de 355 de zile. Cu toate că aceste sisteme aveau scopul de a adresa necesitățile administrative și religioase ale imperiului, ambele aveau un defect major: decalajul față de calendarul natural al Soarelui.
Diferența dintre cele două calendare era de aproximativ 11 zile. Pentru a corecta această discrepanță, romanii adăugau, o dată la trei ani, o lună suplimentară de 27 de zile, numită “Intercalaris”, menită să alinieze calendarul lunar cu ritmul solar. Totuși, acest sistem nu a fost suficient de precis, iar schimbările cereau ajustări constante.
Calendarul Iulian
În anul 46 î.Hr., împăratul Iuliu Cezar a luat măsuri pentru a remedia aceste inexactități. Sub îndrumarea astronomului egiptean Sosigene, Iuliu Cezar a implementat un calendar revoluționar pentru acea perioadă: calendarul iulian, care avea 365 de zile și o adăugare de o zi suplimentară la fiecare patru ani, denumită an bisect. Acesta a fost un pas important, calendarul Iulian devenind standardul oficial al Imperiului Roman și al întregii lumi romane.
Cu toate acestea, și calendarul iulian avea o imperfecțiune: o diferență de aproximativ 11 minute față de ritmul solar. Această mică abatere a fost observată abia după 500 de ani, când astronomii au realizat că, în timp, se acumulase o eroare semnificativă, care afecta datele marilor sărbători religioase, precum Crăciunul sau Paștele.
Calendarul Gregorian
Rectificarea acestei erori a fost una graduală și a necesitat mai multe secole. Abia în 1582, Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, o reformă care a corectat eroarea acumulată și a stabilit o aliniere mai precisă cu ciclul solar. Calendarul gregorian, care a înlocuit calendarul iulian, a fost adoptat treptat în întreaga lume.
Totuși, tranziția nu a fost completă pentru toată lumea. În 1923, la Constantinopol, Biserica Ortodoxă a luat o decizie istorică: trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian. Această decizie a dus la separarea Bisericii Ortodoxe în două ramuri: cea care urmează Stilul Vechi, respectând calendarul iulian, și cea care adoptă Stilul Nou, cu calendarul gregorian.
Astfel, istoria măsurării timpului a fost marcată de necesitatea de a corecta și ajusta calendarele, de la erorile imperiilor antice până la reforma realizată în secolul XX. Astăzi, calendarul gregorian este utilizat la scară largă, dar moștenirea calendarului iulian trăiește în continuare în anumite tradiții și rituri religioase.