- by Mitar Daiana
POVEȘTILE CULORILOR. Nabiștii și arta decorativă
În lumea artei Pierre Bonnard, Maurice Denis și Edouard Vuillard sunt nume importante. Între anii 1880 și începutul anilor 1900, pictura decorativă a redevenit populară în Europa. La Paris, cei trei au adus decorațiunile în centrul artei lor. Astăzi, în cadrul rubricii POVEȘTILE CULORILOR, vorbim despre nabiști și arta decorativă.
Lucrările artiștilor folosesc modele și ornamente speciale și combină arta cu meșteșugurile. Pe atunci, picturile erau realizate pentru a se potrivi cu interiorul camerelor unde erau expuse. Nemulțumiți de metodele rigide de pictură pe care le învățau la Academia Julian, Bonnard și Denis s-au alăturat unui grup numit „Nabiștii” în 1888. Numele vine de la un cuvânt evreiesc care înseamnă „profeți”. Ei au fost inspirați de Paul Gauguin, care le arătase o artă diferită, numită simbolism, ce folosea forme și culori pentru a exprima sentimente și idei spirituale. Unul dintre cele mai importante tablouri ale acestui grup este „Talismanul” lui Paul Sérusier, o pictură aproape abstractă, realizată pe capacul unei cutii de trabucuri, considerată magică de membrii grupului. Pe lângă artiștii francezi, grupul a atras și alți artiști din țări precum Danemarca, Olanda, Ungaria și Elveția.
Prin ce se remarcau operele nabiștilor
În loc de perspective și detalii, nabiștii foloseau forme simple, culori intense și contururi îndrăznețe, inspirate de gravurile japoneze. Picturile lor erau deseori texturate, adică aveau suprafețe bogate, create prin diferite pensulații. Maurice Denis spunea că pictura „este, în esență, o suprafață plată acoperită cu culori aranjate într-o anumită ordine”, potrivit metmuseum.org. Nabiștii vedeau arta și designul ca fiind parte din același întreg. Ei pictau pe pânză, dar și pe catifea, carton și paravane. Colaborau cu clienți și designeri pentru a crea decorațiuni de interior, tapet, textile, ceramică și vitralii. Mulți au creat postere, ilustrații și afișe folosind litografia color, o tehnică nouă la acea vreme, care permitea răspândirea artei lor către un public larg.
După 1899, când grupul s-a destrămat, Bonnard și Vuillard au continuat să creeze picturi decorative în stil „intimist”, ilustrând prieteni și familie în încăperi pline de detalii. Pictura decorativă din această perioadă a influențat arta secolului XX, fiind o cale de explorare a spațiilor interioare și a trăirilor personale. Picturile cu nuferi ale lui Monet și culorile vibrante ale lui Matisse, de exemplu, reflectă aceeași dorință de a crea medii care să înconjoare privitorul și să exprime lumea interioară a artistului.
Sursă foto: unsplash.com/David Clode
POVEȘTILE CULORILOR. Cecilia Cuțescu – Storck, prima femeie profesor de artă din Europa