„Cum am luat 100 de puncte din 100” – Cezar Pîclișan povestește despre cum învață mulți copii din România
Sistemul școlar românesc, de stat, e gratuit, conform legii. Cei mai mulți părinți plătesc sume mari de bani, cumulat, pentru a-și da copiii la meditații. De ce fac asta? Unii consideră că aceștia nu învață destul la școală alții îi meditează pentru că elevii nu fac față cerințelor școlare. Sunt și unii care își construiesc de timpuriu o carieră pentru odraslele lor, și consideră că investesc în viitorul lor. Cezar Pîclișan a povestit cum a ajuns el să performeze și să ia 100 de puncte din 100.
Cezar Pîclișan are 13 ani și este elev în clasa a VII-a la Colegiul Național Bănățean din Timișoara. După ce a obținut scorul maxim la concursul municipal de Limba Engleză, desfășurat în weekend, 100 de puncte din 100, am hotărât să aflăm cât de greu (sau de ușor) i-a fost să ajungă în acest punct.
„Am obținut un rezultat foarte bun (100 de puncte din 100), rezultat care m-a surprins și pe mine. Totul a început nu demult, atunci când profesoara noastră de engleză m-a întrebat dacă vreau să particip. Cum îmi place să merg de obicei la olimpiade și cum vorbesc destul de fluent în limba engleză, am acceptat cu plăcere. Deși nu am făcut engleză la școală decât din clasa a cincea, la meditații am fost din clasa întâi și continui să merg și acum. Am schimbat patru meditatori din motive diverse, dar mi-am găsit în sfârșit meditatoarea preferată, care predă cel mai bine, am luat certificatul Cambridge B1 cu un punctaj de 148 din 150 iar acum mă pregătesc pentru următorul nivel.
Surpriza coechipierelor fete
Deși majoritatea oamenilor dorm la ora 7 dimineața, într-o zi de sâmbătă, eu eram treaz de-a binelea și pregătit să merg la concurs. Nu am avut emoții, spunându-mi în mintea mea: N-ai de ce să fii emoționat, fie ce-o fi!
În fața școlii mi-am așteptat colegul de clasă, dar din păcate, la concurs, am fost repartizați în săli diferite. Am intrat în sală, unde am fost împărțiți pe echipe, iar eu am nimerit în singura echipă de cinci persoane. Cine erau celelalte persoane? Erau patru fete. Deși credeam că-mi va fi greu să comunic cu ele, m-am înșelat amarnic.
Punctaj maxim, 100 de puncte din 100
Când subiectele au ajuns, a ajuns și zarva cu ele. În clasă s-au auzit râsete, glume sau vorbe destinate temei. Trebuia să facem un dialog pe roluri. Pare simplu, nu-i așa? Ei bine, dialogul trebuia să fie bazat pe o imagine. Tot simplu, nu-i așa? După 50 de minute de repetiții, glume, idei, scriere și mai multe glume, toți a trebuit să ne prezentăm proiectul.
Deși nu am avut încredere totală în proiectul nostru, s-a dovedit că a ieșit mult mai bine decât am crezut. Noi am prezentat ultimii proiectul, apoi am plecat acasă. Eram încă revoltat de faptul că una dintre grupe s-a inspirat din finalul nostru.
După-amiaza, când am verificat pe portalul concursului rezultatele, am avut surpriza să constat că apar la numărul 5 cu un scor de 100 de puncte, maximul posibil. Asta m-a bucurat nespus de mult, dar apoi mi-am pus întrebarea: Ce punctaj au luat oare coechipierii mei? Așa că nu-mi rămâne decât să sper că celelalte note maxime sunt ale noilor mele prietene”, ne-a transmis Cezar Pîclișan.
Vă amintim că Cezar Pîclișan a fost unul din jurnaliștiin juniori ai redacției ȘTIRI PENTRU COPII, vara aceasta, el fiind implicat activ în proiectul „Știri culturale din cartiere”.
Gala ȘTIRI CULTURALE DIN CARTIERE. Micii jurnaliști au fost premiați