Cine a fost Zaha Hadid, prima femeie care a câștigat „Nobelul” pentru Arhitectură și cum a revoluționat această artă
Unele dintre cele mai spectaculoase clădiri au fost gândite de Zaha Hadid. Arhitectura contemporană a fost practic revoluționată de ea, fiind și prima femeie care a câștigat, în 2004, Premiul Pritzker pentru Arhitectură, un fel de „Nobel al arhitecturii”.
Născută pe 31 octombrie 1950, în Bagdad, Irak, Zaha Hadid a devenit cunoscută pentru designurile sale impresionante. Artista a început să studieze matematică la Universitatea Americană din Beirut. Apoi, s-a mutat la Londra pentru a studia arhitectura la Architectural Association, o școală renumită pentru viziuni inovative în arhitectură. A colaborat cu arhitecți celebri precum Elia Zenghelis și Rem Koolhaas înainte de a înființa propriul birou, Zaha Hadid Architects, în 1979.
În 1983, a câștigat un concurs internațional cu designul său pentru un centru de recreere în Hong Kong, numit „The Peak”, unde a folosit forme geometrice. Deși multe dintre proiectele sale din anii ’80 și ’90 nu au fost construite, Zaha a devenit cunoscută ca un „arhitect pe hârtie” datorită proiectelor sale futuriste, care păreau mai mult opere de artă decât clădiri reale.
Atunci când au început să prindă viață, proiectele lui Zaha Hadid păreau rupte din povești. Stația de Pompieri Vitra din Germania, construită în 1993, a fost primul proiect construit al arhitectei, potrivit britannica.com. Semăna cu o pasăre în zbor. După aceasta, au urmat mai multe proiecte importante. Cum ar fi Muzeul de Artă din Cincinnati (2003), care a fost primul muzeu american proiectat de o femeie. În 2010 și 2011 a câștigat Premiul Stirling pentru cel mai bun proiect de arhitectură britanic, pentru designul muzeului MAXXI din Roma și al unei școli din Londra.
Zaha Hadid a continuat să-și lase amprenta cu lucrări emblematice, inclusiv Centrul Cultural Heydar Aliyev din Baku și Centrul Acvatic din Londra, realizat pentru Jocurile Olimpice din 2012. Artista a făcut parte dintr-un mediu majoritar masculin, unde realizările ei au fost adesea contestate sau criticate.
În ciuda tuturor acestor obstacole, Zaha a rămas un simbol al succesului feminin în arhitectură. După moartea ei, în 2016, lăsând multe proiecte nefinalizate, partenerul ei Patrik Schumacher a preluat conducerea biroului și a continuat să realizeze lucrări remarcabile.