COMORILE MUZEELOR. Amonitul de la MNaB
Dragi copii, astăzi vrem să vă vorbim despre o comoară ascunsă în colecțiile Muzeului Național al Banatului: Amonitul! Un locatar străvechi, venit dintr-o vreme în care pe Pământ existau dinozauri, vulcani activi și oceane întinse pline de creaturi fascinante. Deși amoniții nu mai trăiesc astăzi, ei au lăsat în urma lor ceva foarte prețios: fosile. Iar una dintre acestea poate fi admirată chiar la MNaB.
Ce erau amoniții
Amoniții erau niște creaturi marine care au trăit cu milioane de ani în urmă, în perioada Mesozoicului, când Pământul arăta foarte diferit de cum îl cunoaștem noi astăzi. Își duceau viața în mările și oceanele antice, iar forma lor spiralată, în care cochilia se înfășura, i-a făcut să fie ușor de recunoscut chiar și astăzi, când îi vedem ca fosile. Amoniții aparțineau unei familii de animale numite cefalopode, fiind rude cu caracatițele, calmarii și nautilul – acea creatură care trăiește și astăzi și este numită uneori „fosilă vie” datorită aspectului său antic.
Ceea ce este cu adevărat fascinant la acești amoniți este forma cochiliei lor. Cochilia lor spiralată nu era doar frumoasă, ci și foarte practică. Era împărțită în mai multe camere, iar amonitul își putea controla poziția în apă prin ajustarea cantității de gaz din aceste camere, exact cum fac astăzi submarinele moderne. În felul acesta, amoniții se mișcau prin apa oceanului, vânând pradă cu ajutorul tentaculelor lor.
Fosilele din Mehedinți
Amonitul pe care îl avem expus în muzeu a fost descoperit în zona Svinița, o rezervație naturală faimoasă din județul Mehedinți. Această zonă este foarte specială pentru că aici s-au păstrat multe fosile din perioada Jurasicului, o epocă ce a început acum aproximativ 201 milioane de ani. Amonitul nostru datează de atunci, dintr-o vreme în care pe Pământ umblau dinozaurii, iar mările erau pline de viață.
Zona Svinița, unde a fost găsit amonitul de la MNaB, este una dintre cele mai importante rezervații paleontologice din Europa. Aici s-au descoperit foarte multe fosile din perioada Jurasicului, inclusiv amoniți, belemniți (niște cefalopode care arătau ca niște mici rachete), brahiopode (animale marine care trăiau în cochilii) și multe altele. Fosilele de aici sunt deosebit de bine conservate, ceea ce face ca această zonă să fie o adevărată comoară pentru cercetători și iubitorii de fosile.
Cronometre naturale
Oamenii de știință folosesc fosilele de amoniți pentru a descoperi mai multe despre trecutul Pământului. Ei pot afla când au trăit aceste creaturi, cum arătau oceanele de atunci și cum s-au schimbat lucrurile de-a lungul timpului. Amoniții sunt foarte buni „cronometre naturale”, pentru că au trăit doar în anumite perioade ale istoriei Pământului. Astfel, dacă găsești o fosilă de amonit într-o rocă, poți spune cât de veche este acea rocă. Așa ajută amoniții oamenii de știință să înțeleagă cum au evoluat Pământul și viețuitoarele sale.
Ceea ce este foarte interesant este că forma cochiliei de amonit a fost admirată de oameni din cele mai vechi timpuri. În antichitate, oamenii credeau că aceste fosile erau resturi pietrificate de șerpi sau chiar coarnele zeului egiptean Ammon. Acesta era adesea înfățișat cu coarne spiralate de berbec. Această asemănare le-a dat numele pe care îl folosim și astăzi: amoniți.
Cochilia lor este nu doar frumoasă, ci și complexă. Pe suprafața amonitului expus la muzeu se pot vedea niște linii numite linii lobare. Acestea sunt semnele locurilor unde pereții interiori ai cochiliei se conectau la exteriorul acesteia. Forma și modelul acestor linii lobare sunt unice pentru fiecare specie de amoniti. Le permit oamenilor de știință să identifice exact la ce specie aparținea fiecare fosilă.
Moment de neratat. Expoziția originală de anatomie umană a ajuns în România