- by Mitar Daiana
Șocant! Elevii obosesc după primele minute de Educație fizică. „Dacă notarea s-ar face după barem, am avea elevi care nu ar trece clasa”
Deși mișcarea este foarte importantă, orele de educație fizică și sport nu mai sunt ce au fost. Și nu mai sunt de mult. Din păcate, elevii nu mai dau randament, obosind după primele minute ale orei. Olivia Brosovszki este profesoară de educație fizică și se luptă, atât cât poate, pentru a-i pregăti pe elevii săi de viața de adult.
Olivia a absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport în anul 1997 și este în al 28-lea an de predare. Încă de mică, când practica gimnastica, iar apoi atletismul, știa că vrea să aibă o carieră în sport. ȘTIRI PENTRU COPII a luat legătura cu ea pentru a afla cum se desfășoară astăzi orele de educație fizică. În plus, Olivia a făcut un test printre elevii săi, despre care am fost curioși să aflăm mai multe.
Pentru început, ea a ținut să clarifice un aspect important. „Titulatura de „profesor de sport” este foarte des întâlnită în limbajul uzual și de aici, să știți, pleacă multe confuzii în rândul populației. La școală nu există „profesori de sport”, ci profesori de educație fizică. Pentru că noi nu predăm sportul. Noi educăm fizicul. Sportul se practică în afara orelor de curs, în cadrul cluburilor sportive, unde copiii vor păși spre performanță. Noi în școală nu facem antrenamente sportive. Profesorul de educație fizică este cel ce pune bazele, educă și insuflă copiilor plăcerea, dragostea pentru mișcare”, ne-a explicat aceasta.
Eficiența orelor de educație fizică
Într-o lume în care copiii nu se mai joacă în aer liber, nu aleargă și nu se plimbă, orele de educație fizică au devenit nesemnificative. „Nu putem vorbi de eficiența orelor de educație fizică atâta vreme cât numărul orelor a scăzut la o oră pe săptămână la liceu. În ciclul primar și gimnazial, într-adevăr sunt două ore / săptămână, dar și aceste ore sunt insuficiente în momentul sau contextul în care trăim: sedentarismul care a cuprins mai mult de 60 – 70% din populație. La cei mici două ore de educație fizică efectuate la școală nu pot să compenseze lipsa de mișcare in timpul liber. Copiii sunt duși sau aduși cu mașina la școală sau la diferite activități, nu mai știu să umble pe jos”, spune profesoara de educație fizică.
Dacă ar avea puterea să schimbe ceva, Olivia spune că ar introduce în programă mai multe ore de educație fizică. „Ce aș schimba? Eu sunt mai radicală și aș introduce cu titlul „obligatoriu” minim trei ore de educație fizică la toate ciclurile de învățământ. Nu aș mai accepta scutiri medicale inventate. Aș introduce obligativitatea ca acel elev care are o scutire medicală cu diagnostic, de exemplu scolioză, cifoză, deficiențe de postură, să urmeze ore de gimnastică medicală la un centru specializat (fără costuri pentru elevi… activitatea kinetoterapeuților fiind remunerată de CAS, zic și eu)”, explică Olivia Brosovszki.
Elevii nu mai dau randament
După atâția ani de predare, Olivia a observat că elevii nu mai pot face efort. „Randamentul scăzut al copiilor la orele de educație fizică nu s-a produs de la o zi la alta. Este consecința lipsei de viziune în ceea ce presupune mișcarea sportivă din ultimii 10 – 12 ani. Primul semn că se întâmplă ceva cu elevii la ora de educație fizică a fost reacția elevilor după partea de încălzire a organismului care trebuie, obligatoriu, desfășurată la începutul fiecărei ore.
Elevii au invocat motivul: „Doamna, să nu mai facem încălzirea că obosim și nu mai putem”. Acestea au fost primele semne. Prima dată am crezut că e vorba de plictiseală sau lene de a depune un efort. Am modificat și am încercat să fac cât mai atractivă această parte din lecție, dar degeaba. După terminarea încălzirii, băncile din curtea școlii au început să fie ocupate de către elevii care îmi spuneau că ei au obosit și nu mai pot. La mine la oră există o regulă clară de la care nu mă voi abate niciodată. Încălzirea organismului înainte de efort este sfântă, obligatorie. Elevii mei nu primesc niciodată mingea înainte de a parcurge această parte din oră”, spune Olivia.
Testul Ruffier și rezultatele obținute
Pentru a înțelege care sunt motivele pentru care elevii obosesc atât de repede, Olivia s-a decis să facă un test. „Testarea a pornit de la nevoia de a înțelege starea de oboseală accentuată, în rândul elevilor de liceu, după efectuarea unor eforturi minime și scurte ca durată (5 – 6 minute), în timpul activităților fizice din cadrul orelor de educație fizică. Testul efectuat este „Testul Ruffier” și se bazează pe reacția (răspunsul) frecvenței cardiace (puls) la un efort standard (30 de genuflexiuni / 45 secunde). Testul este o metodă simplă care ne oferă date despre adaptabilitatea la efort. Se pot identifica eventuale probleme de sănătate, dar poate fi și o motivație pentru cei care vor să-și schimbe sau să-și mențină un stil de viață activ, sănătos. Testul este o probă funcțională cardiovasculară, valoroasă în special pentru copii sau persoane neantrenate”, explică Olivia.
La studiu au participat un număr de 566 elevi cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Dintre ei, 302 au fost băieți și 264 fete. Dintre toți, s-au adaptat la efort foarte bine 5 elevi (patru băieți și o fată). O adaptare bună la efort au avut 64 de elevi (44 băieți și 21 fete), iar o adaptare medie la efort a fost înregistrată la 193 de elevi (115 băieți și 78 fete). 207 elevi (91 băieți și 116 fete) s-au adaptat satisfăcător la efort, în timp ce 96 elevi (48 fete și 48 băieți) s-au adaptat slab la efort, fiind nevoie de investigații medicale suplimentare.
Beneficiile mișcării fizice
Mișcarea fizică aduce o mulțime de beneficii pentru organism. „O persoană care nu este capabilă să susțină un efort minim cu greu va înfrunta și problemele din viața de zi cu zi. Dacă renunțăm atunci când este un pic greu, la fel vom proceda și în viață. Vom abandona orice proiect. Vom renunța să depunem efort pentru a ne îndeplini visele. Sunt foarte multe beneficii care decurg din practicarea constantă a exercițiilor fizice. Dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea calităților motrice (viteza, îndemânarea, forța și rezistența), însușirea unor deprinderi sau priceperi motrice din diferite ramuri sportive, corectarea deficiențelor de postură (scolioză, cifoză, lordoză).
Orice activitate fizică care este practicată în mod regulat va induce o stare de bine organismului prin eliberarea în organism a endorfinelor, îmbunătățește stima de sine, calitatea somnului, ajută la controlul greutății corporale, poate oferi oportunități sociale. Beneficiile sunt extrem de multe. Lipsa mișcării face ca toate beneficiile să nu poată fi experimentate de către cei care aleg să ducă o viață sedentară”, spune Olivia.
Evaluarea după barem, imposibilă
Notarea elevilor la orele de educație fizică nu poate fi făcută ca la carte, chiar dacă mulți dintre elevi au note și medii de 10 la această materie. „Evaluarea elevilor la disciplina educație fizică în contextul actual nu mai poate fi o evaluare obiectivă. O evaluare care să se realizeze după sistemul unic de evaluare națională. Nivelul biomotric al copiilor este atât de scăzut încât dacă notarea la probele de control s-ar face după barem am avea copii care nu ar trece clasa. Și nu unul, doi. Vorbim de 80 – 90% din efectivul unei clase. Și atunci, profesorul, în notare, va ține cont de prezența și atitudinea elevului la oră, de progresul acestuia, de implicarea în diferite activități sportive din școală etc.
Atât elevii, cât și părinții trebuie să înțeleagă că profesorul de „sport” nu este dușmanul copiilor. Am un obicei în a le spune copiilor că profesorii de educație fizică sunt singurele persoane din școală care pun preț pe sănătatea fizică și starea de bine a elevului. La ora de educație fizică copiii sunt liberi să se exprime prin limbaj corporal. Învață să își cunoască organismul. Învață care le sunt limitele și cum pot să și le depășească.
Cum se descurcau elevii acum câțiva ani
Ca o simplă comparație față de nivelul din anii trecuți, dau două exemple: alergarea de viteză 50 m și săritura în lungime de pe loc (liceu). În urmă cu 10 – 15 ani băieții alergau, în medie, la clasa a IX-a, 6”7 – 6”8, iar la săritura în lungime media era în jur de 2.00m – 2.20m. Acum elevii aleargă în medie 7”8 – 8”0 pe distanța de 50 m și media la săritura în lungime de pe loc este de 1,70m – 1,90 m. La fete stăm și mai rău. La proba de alergare de rezistență (800 m fetele și 1000 m băieții) e jale. Ajungem în situația să nu mai notăm decât dacă reușește să încheie distanța de alergat fără să se oprească sau să nu abandoneze după 3 – 400 m, chiar dacă alternează mersul cu alergarea”, explică Olivia.
Ce e de făcut
Când vine vorba de orele de educație fizică, programa școlară nu este vinovată, potrivit profesoarei. „Cum ar arăta programa dacă aș avea puterea de a schimba ceva? La educație fizică nu programa școlară este vinovată de nivelul biomotric scăzut al elevilor. Profesorul de educație fizică are libertatea de a nu respecta programa în totalitate pentru că depinde extrem de mult de condițiile materiale unde își desfășoară activitatea. Dacă o școală nu dispune de o sală pentru jocuri sportive, e logic că profesorul nu va merge după programă. O va adapta la condițiile pe care le are. Sau, dacă nu are o groapă de nisip, nu va avea unde să facă săritura în lungime cu elan.
Profesorul de educație fizică își adaptează programa în funcție de condițiile pe care le are. Dacă dispune sau nu de un teren de sport, sală. Profesorul de educație fizică este inventiv. Cunoaște foarte multe jocuri de mișcare. Știe să se adapteze la orice condiții. Problema este să aibă și cu cine să facă toate aceste lecții. Pentru că copiii se plictisesc extrem de repede. Nu le mai place nici să se joace dacă trebuie să depună efort.
Ce aș schimba? Așa cum am spus mai sus, aș crește numărul de ore de educație fizică, aș investi în bazele sportive, aș introduce orele de înot pentru ca toți copiii până la vârsta de 10 ani să știe să înoate, aș elimina complet „scutirile medicale” eliberate pe motive medicale inventate și, foarte important, aș ruga părinții să aibă încredere în noi. Să încerce să „joace” în aceeași echipă cu „profu’ de edu”. Pentru că scopul nostru comun este o generație de copii și viitori adulți sănătoși, atât la trup, cât și la minte”, concluzionează Olivia.
Sursă foto: unsplash.com/Markus Spiske