Știți acele momente în care un obiect pare să vă șoptească povești? Când îl priviți și simțiți cum vă aduce în față freamătul veacurilor trecute? Așa este situla cu cruce de la Periam. Deși astăzi nu mai este expusă, rămâne una dintre acele comori care reușește să captiveze chiar și prin absență, prin tăcerea care ascunde istoria sa tumultuoasă. Comorile Muzeului Național al Banatului: Graalul de la Periam – situla cu cruce și drumul său prin timp.
Vasul din alamă a fost cândva martor la transformările lumii. Nu știm exact de unde și cum a pornit – poate dintr-un templu egiptean, cu preoți care păstrau în ea apa sacră a Nilului, sau poate a fost făcută la Constantinopol, în atelierele meșterilor bizantini, cu gândul să fie dăruită unui șef de trib barbar, un om aspru și neîmblânzit, care începea să simtă chemarea creștinismului.
O punte între două lumi
Acest vas a purtat apa sfințită și a fost martor la botezuri, rugăciuni și șoapte de credință. A fost ridicat de preoți și a văzut oameni aplecându-se asupra lui, căutând în apa lui iertare, răspunsuri, speranță. Toarta metalică și semnele de uzură spun mai mult decât am putea noi înțelege despre lunga sa călătorie. Poate a stat cândva la picioarele unui altar improvizat în mijlocul unui sat de oameni abia convertiți. Soate a văzut lumina lumânărilor pâlpâind pe fețele lor. Și cumva, în toată această călătorie, a devenit o punte între două lumi – cea a zeilor păgâni și cea a unui Dumnezeu care își făcea simțită prezența.
Cu o capacitate de 2,5 litri, acest vas e mai mult decât un simplu recipient – e un crâmpei de viață, de credință, de ritualuri uitate. A fost reparat, refolosit, trecut din mână în mână. Și chiar dacă astăzi stă undeva ascuns, în umbra istoriei, situla cu cruce de la Periam ne amintește că fiecare obiect are o viață a lui, un suflet, un drum care merită ascultat.
Istoria ne vorbește
Acest vas unic, aparținând secției Arheologie, a fost prezentat de colegul nostru, dr. Călin Timoc, în expoziția „De la zeii păgâni la creștinism” în 2018 și ne-a dezvăluit o poveste fascinantă. Deși astăzi nu mai este expus, cine știe, poate îl vom aduce din nou în fața voastră într-o viitoare expoziție.
Așa că, dacă vreți să auziți și alte povești, să cunoașteți și alte comori, rămâneți alături de noi. Pentru că, uneori, istoria ne vorbește prin tăcerile cele mai adânci.
