- by Mitar Daiana
Povestea notelor muzicale. De unde vin numele lor
Când vine vorba de muzică, încă de la școală elevii învață notele. Toată lumea știe de „do, re, mi, fa …”. Puțină lume știe însă care e de fapt povestea notelor muzicale și de unde vin numele lor.
„Do, re, mi…”. V-ați întrebat vreodată cum au ajuns aceste sunete să fie note muzicale? Par niște cuvinte fără sens, dar ele reprezintă de fapt cele șapte note muzicale pe care le folosim de foarte mult timp, încă din Evul Mediu. Azi, ni se par normale, dar nu peste tot în lume se folosesc aceste nume. De exemplu, în țările în care se vorbește engleza, notele sunt numite după literele alfabetului (la = A, si = B…).
Până prin secolul al XI-lea, nu exista un mod clar de a nota muzica. În vechime, se foloseau diferite simboluri sau litere pentru a reprezenta sunetele, dar nu exista o regulă fixă. În jurul anului 1000, a apărut o carte, „Dialogus de musica”, care a stabilit un sistem: literele de la A la G (de la „la” la „sol”). Acest sistem este încă folosit în unele locuri, cum ar fi în Anglia sau Germania.
De ce se folosește azi „do, re, mi”
Dar de ce folosim astăzi „do, re, mi” în loc de litere? Un călugăr italian pe nume Guido d’Arezzo, în secolul al XI-lea, a inventat un mod mai simplu de a învăța notele pentru cei care voiau să învețe să cânte. Potrivit lefigaro.fr, el a folosit primele silabe dintr-un cântec religios despre Sfântul Ioan Botezătorul. Acest sistem îi ajuta pe cei care învățau să înțeleagă mai bine cum sunt notele așezate și să știe unde se află sunetele mai înalte sau mai joase. Înainte de Guido, oamenii învățau muzica doar memorând melodii, și dura foarte mult să înveți.
Nota „si”, care este a șaptea notă din gama noastră, nu a fost inventată de Guido d’Arezzo. Ea a apărut mai târziu, în secolul al XVI-lea, fiind creată din literele „s” și „i” din ultimul vers al cântecului despre Sfântul Ioan. Sistemul nostru de notare a notelor muzicale este folosit mai ales în Europa. În alte părți ale lumii, notele muzicale sunt numite diferit. De exemplu, în Japonia, notele sunt numite după primele litere ale unui cântec budist vechi, și sună cam așa: „i” (la), „ro” (si), „ha” (do), „ni” (re), „ho” (mi), „he” (fa), „to” (sol). În China, de la începutul secolului al XX-lea, notele au fost asociate cu numere, unde 1 este „do”.
Sursă foto: unsplash.com/Олег Мороз