Iosefin, cartierul mărturie pentru puternica legătură a Timișoarei cu apa și patrimoniul industrial. Reportaj de Mihai Butăriță, 12 ani,
Un tur ghidat al cartierului Iosefin s-a desfășurat recent în Timișoara, fiind organizat în cadrul proiectului “Timisoara All Around’’. Gazdele turului au fost Cristian Vancea si Claudia Tănăsescu. Participanții prezenți, dar și echipa Știri Pentru Copii, au avut ocazia de a descoperi puternica legătură a Timișoarei cu apa, patrimoniul industrial al orașului de la începutul secolului XX și multe alte povești despre oameni și clădiri emblematice însoțite de fotografii vechi. Pe Podul de fier a fost expusă o expoziție de fotografie ‘’City of light’’, realizată de Claudia Tănăsescu.
Scurtă introducere istorică
În 1716 Timișoara și Banatul sunt cucerite de Imperiul Habsburgic, sub conducerea lui Eugeniu de Savoia. Practic de acum începe istoria modernă a Timișoarei. Austriecii investesc în Timișoara, care era un punct strategic de apărare împotriva Imperiului Otoman. Au construit această cetate care avea nouă colturi si înconjura centrul vechi al Timișoarei. Între cetate si carierele locuite exista un spațiu de 950 m unde era interzis sa se construiască case. Era așa-zisa esplanadă.
După 1740 încep să se stabilească coloniști de origine germană, Iosefinul se numea Mairele Noi, iar zona Elisabetin se numea Mairele vechi. Le datorăm austriecilor săparea canalului Bega care a început pe la 1728.
De unde vine numele Iosefin
Dezvoltarea cartierului Iosefin a ținut de trei factori principali. Primul factor principal a fost canalul Bega care era ca o autostradă pe apă și implica un comerț intens de mărfuri și persoane. Al doilea factor o constituie gara construită in 1858 ce lega Timișoara de Szeged prin linie ferată, și mergea apoi spre Baziaș. Iar al treilea factor principal este reprezentat de marea industrie de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Atunci au început să se dezvolte de-a lungul canalului Bega foarte multe fabrici. Iosefinul avea aspect rural la începuturile lui, primind numele de Iosefin în cinstea împăratului Iosif al II-lea (fiul Mariei Terezia).
Fabricile cartierului
La începutul secolului al XX-lea încep să se construiască marile fabrici în Timișoara. S-a costruit Fabrica de gheată, pe această stradă paralelă cu Bega, care se numea Splaiul Muler Guthemburn/Müller-Guttenbrunn. O altă fabrică emblematică este Fabrica de Pălarii, fiind prima fabrică de acest gen din Ungaria de Sud. Fabrica a primit două lovituri grele. O lovitură a fost naționalizarea din 1948, iar a doua a fost privatizarea de după Revoluție. Aici mai era și Fabrica de lanțuri și Moara Elisabeta, care aparținea unei familii bogate.
Podul de fier
Podul de fier este numele unui pod pietonal care traversează Canalul Bega. Istoria lui începe în 1870-1871, când primarul Torok a început construcția unor poduri metalice peste Bega. Podul a fost construit inițial pe amplasamentul actualului pod Maria. Podul trebuia să susțină greutatea tramvaielor electrice introduse la aceea dată. În 1911 a fost înlocuit cu un pod de beton care era mai potrivit. În 1917 podul a fost mutat în actuala locație. Întrucât era aproape de Fabrica de lanțuri podul s-a numit Podul de la Fabrica de Lanțuri’, până la demolarea fabricii. Conform legendelor, se zice că podul ar fi fost făcut de către inginerul Gustave Eiffel, dar nu s-a putut confirma. În prezent podul este o zonă pietonală unde se mai țin concerte și expoziții.
Piața Alexandru Mocioni
Piața Alexandru Mocioni poartă numele politicianului Alexandru Mocioni care s-a luptat pentru drepturile românilor. Până în 1868 terenul pe care s-a definit piața era inclus în zona esplanadei cetății bastionare. În 1868 se decide reducerea esplanadei. Această decizie permite cartierelor exterioare Iosefin, Elisabetin și Fabric să se apropie de cetate. Înainte de a deveni piață, existau depozitul de lemne al familiei Gotthilf. Piața Mocioni este împărțită de bulevard în 2 părți inegale. Partea de N-V aparținea cartierului Iosefin. La început s-a numit Piața Kuttel după primarul Timișoarei, iar mai târziu a devenit Piața Sinaia. Cealaltă jumătate de S-E a fot la început parc urban și aparținea cartierului Elisabetin. S-a numit Piața Iosif, iar ulterior Asănești.
Catedrala
Biserica Adormirea Micii Domnului (Catedrala Mică) a fost construită de arhitectul bucureștean Victor Vlad. Construcția a fost inspirată de Catedrala Sf. Sofia. Biserica are un stil neo-bizantin având cupole, turn. Problema arhitecturii și amplasării ei a făcut multă vâlvă în ziarele vremii. Mai era și faptul că a ocupat centrul pieței și nu a mai rămas spațiu verde.
În casa cu nr 2 au locuit două personalități. Una dintre personalități este regele Serbiei, Alexandru Karadordevic. El urcă la tron în 1842 și face reforme în micuțul regat al Serbiei. În 1858 în războiul Crimeii el decide să nu participe drept aliat al Rusiei. Drept urmare este detronat si pleacă in exil cu familia. Vine la Timișoara în 1858, unde li se naște al 10-lea copil, dar apoi pleacă la Viena, unde locuiește până în 1879, când moare soția lui. Apoi revine la Timișoara în 1879, până la moartea sa în 1895. În toate relatările este descris ca fiind un domn aristocrat în vârstă, distinct, o prezență plăcută.
Illy și cafeaua lui
A doua personalitate care a locuit în această casă este Illy Ferencz. El se naște în 1892 în Timișoara. După terminarea studiilor, pleacă la Viena, unde a lucrat ca și contabil. Însă odată cu începerea primului război mondial este detașat cu trupele austriece la Triest. Acolo era o piață înfloritoare de cafea. După terminarea războiului el rămâne acolo și își dedică timpul pentru a perfecționa această metodă de a face cafea și inventează expresorul numit Illeta. El înființează casa de cafea Illy, care încă este o afacere de familie.
În urma acestui tur am rămas cu multe informații necunoscute tinerilor. Abia așteptăm următoarele tururi pentru a ne cunoaște istoria orașului .
Text și foto – Mihai Butăriță, 12 ani, Școala generală nr. 19 Avram Iancu
Interviu realizat în cadrul proiectului “Stiri culturale din cartiere”. Proiectul face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin buget de la Ministerul Culturii.
Din Timișoara, direct în viitor. Se proiectează cele mai tari filme SF și fantasy