Mirela Stoeac Vlăduți explică munca de curator: „îți iei cutia cu jucării și îți faci un plan, cu prietenii (artiștii)
Mirela Stoeac Vlăduți este directoarea artistică a galeriei de artă contemporană META Spațiu și inițiatoarea MV sci-art, primul centru dedicat artei contemporane și științei, realizat printr-un parteneriat între META Spațiu și Universitatea Politehnică din Timișoara. Spațiul a găzduit numeroase expoziții de artă, workshopuri și zeci de tururi ghidate. Jurnalista ȘTIRI PENTRU COPII Mara Sofia Stîngu, 14 ani, a vrut să afle ce înseamnă să fii curator și, mai ales, cum ajungi să conduci, cu succes, o galerie de artă.
Mara Sofia Stîngu: Mirela, tu ai fost jurnalistă înainte. Ce te-a determinat să îți deschizi propria galerie de artă? Cum a venit inițiativa de a schimba, practic, profesia?
Mirela Stoeac Vlăduți: A fost un traseu care ține de felul meu de a fi, de curiozitatea de a explora noi posibilități și de a descoperi lucruri, oameni și idei esențiale. Practic, a fost un proces, am început să lucrez cu artiști în 2014, dar și în timpul în care eram jurnalist am fost interesată de arta contemporană. Îmi amintesc, cu drag, că prin anul 2010 (cred) am realizat un interviu cu Cosmin Haiaș, și el un “hibrid” – artist și inginer, iar acum am ajuns să colaborăm îndeaproape.
În 2014, am cunoscut-o pe Josépha Blanchet, artistă franceză, cu care am devenit bună prietenă și cu care am gândit acest concept de galerie care operează dincolo de un spațiu cert. META, care provine din limba greacă, înseamnă “dincolo de”, dar pentru noi înseamnă, în principal, timp. Ceea ce înseamnă că META Spațiu este un spațiu dincolo de spațiul fizic, este un spațiu al ideilor, al conceptelor și al unor posibilități infinite. Din 2022, am deschis galeria într-un spațiu al Universității Politehnica Timișoara.
Mara Sofia Stîngu: Cum se desfășoară o zi din viața unei galerii?
Mirela Stoeac Vlăduți: Contrar așteptărilor generale, este foarte antrenantă și agitată. Chiar ne-au întrebat diverse persoane ce facem toată ziua. Își imaginau, ne-au mărturisit chiar ei, că stăm și admirăm lucrările de artă opt ore pe zi. Zilele noastre nu au opt ore de lucru, au 10, 12, 20, depinde de situație. Practic simt că sunt un șofer de Formula 1, care trebuie să vireze cu atenție în foarte multe curbe, să accelereze uneori, să schimbe vitezele foarte repede și să învețe să mai calce și frâna. Spun să învețe, pentru că nu am căpătat încă această abilitate. Toate aceste comparații sunt menite a descrie partea de management a galeriei, a organizării de expoziții (transport, panotare, promovare etc), care presupune o muncă foarte intensă. Ca vizitatorii și iubitorii de artă să simtă o stare de bucurie, liniște sau contemplare atunci când participă la expozițiile noastre, este necesar ca în “spatele cortinei” să se întâmple, deseori, exact opusul.
O expoziție în sine devine o cercetare și spun asta pentru că pe parcursul fiecărui expoziții avem grijă să avem și alte lucruri care vin în completarea ei și care fac publicul să înțeleagă mai bine ideile pe care artiștii vor să le transmită prin lucrările lor. Avem conferințe, prezentări, tururi ghidate, ateliere pentru tineri sau pentru familii, deci încercăm mereu să găsim direcții prin care să aducem lucrările mai aproape de public și conceptul expoziției să fie cât mai bine receptat de vizitatori.
Mara Sofia Stîngu: Ce înseamnă meseria de curator, pe înțelesul copiilor?
Mirela Stoeac Vlăduți: Mai pe înțelesul copiilor ar fi în felul următor: când îți iei cutia cu jucării și îți faci un plan, te gândești la un personaj, de exemplu astăzi sunt un super erou cu puteri speciale. Îți inviți prietenii (artiștii) și împreună gândiți un joc nou, o poveste cu jucăriile respective, folosind puterea imaginației. Desigur că lucrările de artă sunt departe de a fi jucării așa cum își imaginează adulții, dar aș îndrăzni să spun că sunt “jucării” așa cum și le imaginează copiii: obiecte vii, care au sens și puterea de a trezi la viață emoții, gânduri și trăiri de care numai dacă intrăm în joc devenim conștienți.
Mara Sofia Stîngu: Care este partea ta favorită din această meserie?
Mirela Stoeac Vlăduți: Exact cum spuneam mai devreme, să îmi folosesc imaginația, să intru în laboratorul de idei împreună cu cu artistele și artiștii, cu colegele și colegii mei, și ceilalți colaboratori ca să descoperim ceva ce ne leagă, ce ne preocupă pe toți și am vrea să le transmitem și celorlalți.
Mara Sofia Stîngu: Este ceva ce nu îți place la meseria ta?
Mirela Stoeac Vlăduți: La cea de curator nu aş zice că e ceva ce nu îmi place, din contră, este un tărâm plin de posibilități. La cea de manager cultural, în schimb, sunt lucruri care nu îmi plac pentru ca îmi consumă foarte mult din energie: foarte multă birocrație, finanțările care nu sunt pe măsura eforturilor depuse de noi, indiferența autorităților etc.
Mara Sofia Stîngu: Care a fost cea mai mare provocare?
Mirela Stoeac Vlăduți: Cea mai mare provocare a fost a mea cu mine: să nu renunț. Se întâmplă să ne confruntăm cu situații de criză foarte des și atunci mă gândesc cât vom rezista într-un climat atât de incert, în care susținerea oficială este aproape inexistentă. Am învățat, însă, să mă bucur de “victoriile mici” și găsesc sensul existenței mele în relație cu arta. Astfel, lucrurile devin mult mai clare și învăț în fiecare zi să nu renunț.
Mara Sofia Stîngu: Ce i-ai sfătui pe copiii care ar vrea aleagă această meserie?
I-aș sfătui să rămână copii. Să rămână la fel de curioști, să nu lase adulții să le spună cum se desenează un soare sau o casă sau o floare. Să le explice ei adulților “cum stă treaba cu arta contemporană” pentru că, pentru ei, dialogul dintre privitor și operă este mult mai natural și mai direct.
Mara Sofia Stîngu: Cum se împacă știința cu arta la centrul pe care îl conduci?
Mirela Stoeac Vlăduți: Se împacă așa cum ne împăcăm și noi în viața noastră de zi cu zi, uneori se ceartă, uneori se împacă bine, alteori mai arată puțin colți. Deci fiind două domenii diferite, fiecare cu instrumentele sale și cu tipul specific de observație, sigur că la prima vedere par foarte diferite. Însă observăm în proiectele noastre că și omul de știință și artistul operează cu același instrument principal: ochiul. Ce vede fiecare dintre ei când privește același obiect? De aici se poate deschide un dialog.
Mara Sofia Stîngu: Organizați și ateliere pentru copii, cum alegeți temele?
Mirela Stoeac Vlăduți: Mereu în tematica expoziției pe care o avem în desfășurare. Ne dorim ca activitățile să fie cât mai relevante și educative, astfel încât copiii să se conecteze direct cu arta și subiectele pe care le explorăm în cadrul expoziției. Așa reușim să le oferim o experiență interesantă de fiecare dată.
Mara Sofia Stîngu: Ai fost și jurnalistă. Dacă ar trebui să faci un interviu cu tine, care ar fi cea mai grea întrebare?
Mirela Stoeac Vlăduți: Cred că cea mai grea întrebare ar fi: Dacă s-ar dovedi existența mai multor universuri (multivers), în ce variantă ai alege să trăiești? Cu atâtea lumi virtuale fascinante și posibilități infinite, ar fi dificil să decid care ar reflecta cel mai bine cine sunt.
Mara Sofia Stîngu: Conduci una din cele mai de succes galerii de artă din Timișoara, propui evenimente interesante și aduci în fața publicului artiști noi și importanți. Ne bucurăm să vedem ca munca ta este apreciată prin numeroase premii și recunoașteri pe carte le-ai dobândit în acest timp. Ce ne poți spune despre muncă din spatele unui astfel de proiect?
Mirela Stoeac Vlăduți: Munca din spatele unei galerii de succes este, în esență, un efort de echipă și un proces continuu. Premiile și recunoașterile sunt rezultatul a mulți ani de muncă alături de Josépha și Dan, de colegii mei și de toți artiștii care au avut încredere să lucreze cu noi. Succesul nu este un scop final, ci o parte a unui proces plin de provocări, în care cea mai mare luptă este să nu renunțăm.
Mara Sofia Stîngu: Ai primit mai multe premii pentru activitatea ta. Când afli despre un astfel de premiu, cui îi mulțumești în primul rând?
Mirela Stoeac Vlăduți: S-a întâmplat să îmi găsesc foarte greu cuvintele în acele momente, dar le mulțumesc mereu celor care merită nu doar acele aprecieri, ci sunt parte a premiului. Le mulțumesc și acum tuturor celor care ne sprijină, celor care cred că trebuie să fim parte din viața lor și celor care nu ne lasă să ne renunțăm.
Interviu realizat de Mara Sofia Stîngu, 14 ani, elevă la Liceul Montessori Timișoara, clasa a VIII-a.
Interviul este realizat în cadrul campaniei “Micii ziariști, în dialog cu marii oameni de cultură, pe www.stiripentrucopii.com Ediția a II-a”. Proiect cultural finanțat de Consiliul Județean Timiș.