“Nippon Summer Fest UPT 2024” este un eveniment cultural organizat de Universitatea Politehnică Timișoara (UPT), dedicat promovării culturii japoneze. Anul acesta, festivalul a inclus mai multe ateliere practice, care au venit și cu câte o prezentare online în dimineața fiecăruia. E vorba de Misterele scrierii japoneze, Magia în filmele de animație ale regizorului Hayao Miyazaki, Bucătăria și alimentația japoneză, Vara japoneză, Grădinile japoneze. Ateliere au fost găzduite de Muzeul Apei. Un reportaj despre Magia Peniței Japoneze -și o călătorie fascinantă în Țara Soarelui Răsare.
Evenimentul face parte dintr-o serie de festivaluri dedicate culturii japoneze care au avut loc la Timișoara de-a lungul anilor. Aceste festivaluri sunt organizate de Universitatea Politehnică Timișoara și alte organizații locale pentru a sărbători și a promova diversitatea culturală, în special cultura japoneză. Aceasta a devenit din ce în ce mai populară în România datorită interesului crescut pentru anime, manga, gastronomie japoneză, și alte aspecte culturale.
Fiecare nouă ediție a festivalului aduce ceva nou — fie că este vorba despre noi ateliere, demonstrații sau invitați speciali din Japonia. Camelia Nakagawara este fondatoarea și președinta Centrului Jutsu, o organizație dedicată promovării culturii japoneze în România. Rolul său principal în cadrul Jutsu este de a coordona și organiza diverse activități și evenimente care să faciliteze schimburile culturale între România și Japonia. Ea a contribuit la organizarea acestui Summer Fest, vrând să aducă mai multe cunoștințe despre Japonia în sufletele românilor.
Am avut ocazia să participăm la „Misterele scrierii japoneze”, un atelier practic deosebit de interactiv și amuzant. Camelia Nakagawara ne-a explicat, pe lângă scrierea caracterelor japoneze pe hârtie de orez, istoria scrierii limbii japoneze. Am învățat că sistemul de scriere japonez modern este un amestec de mai multe sisteme de scriere, inclusiv kanji, hiragana, și katakana.
Kanji (漢字) sunt caracterele chinezești care au fost introduse în Japonia în jurul secolului al V-lea prin intermediul călugărilor budiști și al comercianților. La acea vreme, Japonia nu avea un sistem de scriere propriu, iar kanji-ul a devenit baza pentru dezvoltarea scrierii japoneze. Primele texte scrise în Japonia foloseau caractere kanji pentru a reprezenta sunetele și ideile, iar limba japoneză a împrumutat nu doar caracterele, ci și o mare parte din vocabularul chinezesc.
De-a lungul timpului, japonezii au adaptat kanji-ul pentru a se potrivi limbii lor, care are o structură gramaticală și fonetică diferită de cea chineză. Astfel, kanji-ul a început să fie folosit în două moduri:
Pentru a simplifica scrierea și pentru a face sistemul de scriere mai flexibil pentru limba japoneză, au fost dezvoltate două silabare: hiragana și katakana.
Până în perioada Edo (1603-1868), utilizarea kanji, hiragana și katakana a devenit bine stabilită. Scrierea japoneză modernă combină toate cele trei sisteme: kanji pentru cuvinte de bază și concepte, hiragana pentru structura gramaticală și cuvinte native, și katakana pentru termeni străini și efecte sonore. Pe lângă cele trei mari silabare folosite de către cetățenii japonezi, mai există un fel de scriere numită „Rōmaji”. Acesta combună sistemul de scriere a limbii japoneze cu alfabetul latin. Este utilizat frecvent pentru a reprezenta cuvinte japoneze în texte destinate străinilor sau în context internațional (de exemplu, numele stațiilor de tren, pașapoarte, etc.).
În Japonia, copiii încep prin a învăța hiragana (ひらがな), care este unul dintre cele două silabare japoneze. Hiragana este folosit pentru cuvinte autohtone japoneze, terminațiile verbelor și alte cuvinte care nu au caractere kanji.
În zilele noastre, aceștia nu mai folosesc pensule pentru a scrie caligrafia japoneză atât de mult, întrucât scrierea cu pixul e mai ușoară și mai flexibilă. Însă, scrisul cu pensula rămâne un factor important în caligrafia japoneză. Acestea sunt de nenumărate dimensiuni, iar artiștii de obicei folosesc pensule uriașe pentru a-și pune sufletul în arta lor.
Acest atelier nu a fost doar o foaie de hârtie și tuș. A fost o călătorie în Japonia, în țara de unde răsare soarele și în istoria lor fabuloasă. Am aflat lucruri noi, lucruri la care nici nu ne-am fi gândit despre o țară atât de veselă și cunoscută precum este Japonia, care cu siguranță vor rămâne în mințile noastre.
Text și foto: Patricia și Andrada Tulac, Liceul Teoretic Special Iris
Articol realizat în cadrul campaniei „Știri culturale din cartiere”, desfășurată în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin buget de la Ministerul Culturii.