Daniel Dorobanțu face muzică de basm, creează cu AI, se joacă și explorează: „Fii curios, întrebările pot deschide portaluri!”. Interviu realizat de Petru Dorobanțu – Gordon, 10 ani
Daniel Dorobanțu este un artist care aduce o abordare inovatoare și unică asupra artei, transformând basmele tradiționale în experiențe muzicale captivante. Renumit pentru pionieratul său în muzica ambientală din România, Daniel Dorobanțu nu doar că „spune” basme, ci le „cântă”, creând ceea ce el numește „Concerte de Basm”. Aceasta reprezintă o formă de artă care îmbină muzica electronică cu influențe clasice și elemente tehnologice de ultimă oră, rezultând o atmosferă care îndeamnă ascultătorii la visare și introspecție.
Daniel Dorobanțu este primul artist român care a intrat în colecția permanentă a renumitului Ars Electronica Center din Linz, un centru de top pentru arta electronică la nivel mondial. El a renunțat la o carieră în informatică pentru a se dedica în totalitate muzicii, și nu a fost o decizie făcută în zadar. Lucrările sale au atras atenția unor instituții culturale importante, precum Institutul Cultural Român și au fost apreciate de publicații internaționale de prestigiu precum The New York Times și The Guardian.
Concertele sale sunt caracterizate de o atmosferă deosebită, care îmbină vechiul și noul, misticul și tehnologicul. Muzica sa evocă pace și armonie, fiind creată pentru a transporta ascultătorul într-un tărâm al misterului și al visării, un loc unde basmele prind viață prin sunet.
Petru Dorobanțu – Gordon: Despre tine, eu știu ca ești muzician și compui muzică. Ai putea să îmi explici, te rog, cu ce te ocupi, care este profesia ta?
Daniel Dorobanțu: Bună întrebare! De multe ori am auzit cuvintele “dar de fapt tu cu ce te ocupi?”. Hai să le găsim răspunsul, acum, împreună.
Să începem cu una din definițiile cuvântului “profesie”, mai exact cea din faimosul dicționar Cambridge: o profesie este “orice fel de muncă care are nevoie de pregătire specială sau o anumită pricepere, adesea una care este respectată pentru că implică multă învățătură”.
Așadar, după luuuuungii ani de școală, liceu și facultate, am învățat cum se creează și se controlează lucruri inteligente folosind computere. Am descoperit cum se fac aplicații care pot rezolva probleme complicate, cum se construiesc roboți care fac sarcini în locul oamenilor și cum facem mașinăriile să “gândească” singure. La sfârșit am obținut profesia de “inginer” și o diplomă pe care scrie exact de care fel (acum, numai dacă mi-aș aminti pe unde este…).
În afara școlii, am învățat alte lucruri care mi-au plăcut mult: să fac ilustrații, fotografii și video-uri, muzică electronică și versuri. Și am făcut asta, publicând rezultatele, pentru de două ori mai mult timp decât toți anii de școală. Așa am ajuns să am încă două profesii, numite “artist” și “producător”.
Și acum să punem totul la un loc. După părerea mea, lucrul de care mă ocup de fapt și care folosește tot ce am scris mai sus este “explorarea”. Sunt un explorator. La fel cum unii oameni merg în locuri pentru care nu avem hărți complete, la fel eu și alții explorăm mintea. Mergem puțin dincolo de granițele cunoscutului, în necunoscut, culegem lucruri noi și bune, ne întoarcem cu ele și le împărtășim tuturor. Și apoi plecăm iarăși.
Petru Dorobanțu – Gordon: Când erai copil, pe la 8 – 12 ani, te ocupai cu muzica? Sau ce îți plăcea să faci?
Daniel Dorobanțu: Pe atunci îmi plăcea să mă joc cu ceilalți copii (ciau, Tuțu), să explorez totul, să mă ascund, să scotocesc în toate dulapurile, să mă joc cu Lego sau să inventez jocuri noi. Îmi plăceau poveștile, să merg la sat unde erau multe plante, animale și mistere. Ca și acum, cel mai mult îmi plăcea să fiu uimit. Muzica a venit în viața mea cândva după 18 ani.
Petru Dorobanțu – Gordon: Cum îți vin ideile ca să compui muzică?
Daniel Dorobanțu: Nu a fost mereu așa, dar de o vreme ideile vin singure, tot timpul. Însă de unde vin ele, de unde izvorăște inspirația? Aceasta este printre cele mai mari mistere pe care le-am întâlnit. De mult timp investighez asta, însă tot nu știu. Și poate nici nu voi ști vreodată iar asta este ok. Bine că se întâmplă!
Fiecare om are inspirație dar cred că sunt câteva lucruri care ajută pe oricine să se bucure de ea mai mult.
Pentru a te bucura de inspirație, mintea și imaginația ta au nevoie de hrană specială, la fel cum corpul tău are nevoie de mâncare bună! Iată câteva ingrediente magice care te pot ajuta să fii si mai inspirat: în primul rând, citește multe cărți și povești – ele sunt ca niște uși către lumi noi și idei fascinante.
Apoi, ieși afară și explorează natura – un apus de soare sau o frunză ciudată pot da naștere unor idei grozave. Vorbește cu oameni diferiți și ascultă poveștile lor – fiecare persoană e ca o carte vie, plină de aventuri. Încearcă lucruri noi, fie că e vorba de un sport, un instrument muzical sau o rețetă de gătit – noile experiențe trezesc noi gânduri. Nu uita să visezi cu ochii deschiși și să-ți lași mintea liberă, să hoinărească – uneori, cele mai bune idei vin când ne jucăm în imaginație. Și cel mai important, fii curios despre tot ce te înconjoară – întrebările pot deschide portaluri care nici nu știai că există! Nu te opri până nu ești perfect satisfăcut și atunci, se spune, poate vezi într-un mod tainic izvorul imaginației.
Petru Dorobanțu – Gordon: Știu că unele concerte ale tale la care am fost se numeau și ”muzică de basm”. De ce?
Daniel Dorobanțu: Întai să aflăm ce este un basm. Există multe tipuri de povești dar hai să le grupăm în câteva categorii principale, cum ar fi: povești de aventură, fantastice, de mister, de dragoste, istorice, realiste, și altele…
O categorie specială sunt poveștile mitologice, care sunt foarte vechi. Acestea explică lumea în moduri magice, sunt pline de zei puternici, eroi curajoși și creaturi fantastice. Au fost create cu mii de ani în urmă pentru a da sens lucrurilor pe care oamenii nu le înțelegeau. Aceste povești, care fac parte din cultura diferitelor popoare, încearcă să explice cum a apărut lumea sau de ce se întâmplă anumite fenomene naturale. Ele conțin adesea lecții importante despre viață și au inspirat multe povești moderne. Mitologia e ca o fereastră magică spre trecut, arătându-ne cum gândeau și ce credeau strămoșii noștri despre lume, într-un mod plin de aventură și înțelepciune.
Românii numesc poveștile lor mitologice basme. Acum 15 ani mi-am dat seama că îmi doresc și basme noi, și povesti mitologice din viitor, pentru viitor. Și cum nu am găsit, mi-am dorit să le fac, și așa a ieșit “muzica de basm”.
Petru Dorobanțu – Gordon: Care basme îți plac cel mai mult și de ce?
Daniel Dorobanțu: “Basmele Omului”, scrise de Vladimir Colin. A fost prima carte cu basme pe care am citit-o, când eram copil, la bunici. A avut un efect deosebit asupra mea, toată vacanța de vară am visat personaje și întâmplări din carte. M-a afectat pentru mult timp și încă îmi este de folos. Un basm te învață câte ceva la fiecare vârstă, este un mister ca un tort, in straturi foarte plăcute și sănătoase, pe care le mănânci cu mintea.
Petru Dorobanțu – Gordon: Ce sport îți plăcea să faci când erai copil?
Daniel Dorobanțu: Am practicat judo din clasa întâi până în a V-a. Pe atunci, judo era singurul sport din Timișoara care avea legătură cu Japonia, țara din care vine. Iar eu eram fascinat de Japonia. Așa am aflat și despre cel care a inventat judo, maestrul Kano Jigoro, și de învățăturile sale deosebite, cum ar fi că “nu este important să fii mai bun decât altcineva, ci să fii mai bun decât ieri”.
Petru Dorobanțu – Gordon: Când erai copil, ce meserie ziceai că ai fi vrut să urmezi?
Daniel Dorobanțu: Cosmonaut, apoi tractorist, apoi scafandru. În ordinea aceasta.
Petru Dorobanțu – Gordon: Eu știu ca tu ai o dietă sănătoasă. Poți să ne spui câteva lucruri despre alimentația sănătoasă?
Daniel Dorobanțu: Din fericire, una dintre cele mai populare expresii în copilăria mea, mai ales în antrenamentele de judo, a fost “minte sănătoasă în corp sănătos”. Expresia aceasta a rămas mereu cu mine, mai ales după ce am observat că cei mai mulți oameni adulți pe care îi admiram o foloseau. Parcă aveau și o sclipire în ochi atunci când o spuneau. Apoi, mai târziu, când am început sa îmi dau seama de importanța sănătății și a echilibrului in viață, am studiat mai adânc această expresie și la ce se referă de fapt. O minte sănătoasă și un corp sănătos nu sunt necesare doar pentru o viață bună și fericită dar sunt și cheia pentru multe alte posibilități extraordinare. Dieta este foarte importantă pentru sănătatea corpului, a minții și a echilibrului dintre ele.
Petru Dorobanțu – Gordon: Mie îmi plac foarte mult jocurile video. Știu că și ție îți plac unele jocuri video. Ce jocuri ne-ai recomanda să încercăm?
Daniel Dorobanțu: Așa e, îmi plac jocurile video, mai ales cele cu o poveste bună, pe care poți să o influențezi. Jocul meu preferat, cel pe care îl recomand tuturor, la orice vârstă, este „Journey”. Este un joc video special pentru că te face să simți lucruri frumoase fără să folosească cuvinte. În loc să vorbești, explorezi o lume magică plină de culori, forme și sunete minunate. Călătorești prin deșert, peșteri și munți de zăpadă, întâlnind alte personaje misterioase pe drum iar muzica se schimbă odată cu aventura ta. Nu trebuie să te lupți cu nimeni sau să rezolvi puzzle-uri grele. Nu trebuie să înțelegi ceva anume și totuși înțelegi tot. Scopul principal este să descoperi povestea lumii și să te bucuri de călătorie. La final, te simți de parcă ai trăit o aventură frumoasă pe care n-o vei uita și că ai învățat ceva tainic.
Mulți oameni spun că „Journey” e o capodoperă pentru că arată că jocurile video pot fi la fel de artistice și emoționante ca filmele sau cărțile bune. La fel ca și cartea “Basmele Omului”, jocul „Journey” îmi spune ceva nou de fiecare dată când mă întorc la el.
Petru Dorobanțu – Gordon: Tu folosești AI (Artificial Intelligence) în muzica ta sau în ilustrațiile tale? Ce părere ai despre AI?
Daniel Dorobanțu: Da, folosesc AI în tot ce fac. Când eram student, am studiat puțin din matematicile care stau la baza inteligenței artificiale iar acum mă bucur că tehnologia aceasta a devenit mai ușor de folosit. Fiind totuși o unealtă nouă, trebuie să fim foarte atenți și să o folosim cu grijă.
Petru Dorobanțu – Gordon: Sărbătoarea mea preferată este Crăciunul. Ție îți place Crăciunul și dacă da, de ce?
Daniel Dorobanțu: Îmi plac toate sărbătorile tradiționale dar și cele mai noi, sau chiar foarte noi, sunt ca o forță magică care transformă lumea. Oamenii par să-și amintească de o putere secretă: cea a bunătății, a uimirii și a bucuriei. În aceste zile, chiar și cei mai ocupați adulți își găsesc timp să zâmbească. E ca și cum un spirit nevăzut ar atinge inimile tuturor, făcându-le să bată în același ritm fericit. Sărbătorile ne șoptesc un secret prețios: că cea mai mare magie din lume stă ascunsă chiar în noi și în iubirea pe care o împărtășim.
Petru Dorobanțu – Gordon: Eu m-am uitat la unele seriale din universul “Star Wars”. Știu că și ție îți place. Ce îți place cel mai mult din “Star Wars” și de ce?
Daniel Dorobanțu: Da, îmi plac multe lucruri din Star Wars, am crescut cu acest univers. Pentru mine, primele filme Star Wars sunt o poveste mitologică, un fel de basm nou. Îmi plac Yoda și Obi-Wan Kenobi, îmi place atmosfera filmelor în general, cum arată diversele lucruri și cum se împletesc firele de poveste. Iar muzica este extraordinară.
Dar cel mai mult îmi place Qui-Gon Jinn, Maestrul Jedi care l-a descoperit pe Anakin pe planeta Tatooine. El era un Maestru Jedi foarte respectat, dar puțin diferit de ceilalți. Toată lumea îl admira pentru că era înțelept și bun. Era atât de grozav încât i s-a oferit un loc special în grupul celor mai importanți Jedi, grup numit Consiliul Jedi. Dar, surpriză! El a spus “Nu, mulțumesc!” și a ales să meargă pe drumul său. Acest Maestru Jedi credea într-un fel special de a folosi Forța. El asculta mereu ce-i spunea Forța să facă, chiar dacă uneori asta însemna că nu era de acord cu cei din Consiliul Jedi.
În timpul vieții sale, Qui-Gon Jinn a fost maestrul lui Obi-Wan Kenobi. Și pentru că a descoperit cum să existe ca și spirit în Forță, după ce a murit Qui-Gon Jinn i-a fost ghid Maestrului Yoda, învățându-l cum să devină una cu Forța și să-și păstreze identitatea după moarte.
Petru Dorobanțu – Gordon: Ție ți-e dor de ceva ce puteai face când aveai 9 – 10 ani și acum nu mai poți să faci?
Daniel Dorobanțu: Știi, copilăria mea a fost plină de aventuri și lucruri minunate, la fel ca a ta acum. Dar nu mi-e dor de ea, și asta e un lucru bun! Să zicem că sunt un călător din vremuri îndepărtate, pornit cândva într-o aventură magică numită Copilărie. Pe drumul meu, am adunat comori neprețuite: râsete cristaline, iubirea oamenilor și amintiri sclipitoare. Când a venit vremea să părăsesc tărâmul Copilăriei, nu m-am întristat. Basmele și înțelepții m-au învățat să iau cu mine esența fiecărei comori, transformându-le în stele strălucitoare pe cerul vieții mele. Pășind în Regatul Adulților, am descoperit că pot participa la noi minuni, mai mari și mai uimitoare. Stelele copilăriei îmi luminează calea, în timp ce noi galaxii apar din experiențele și bucuriile vârstei adulte. Astfel, nu tânjesc după trecut, căci port cu mine magia copilăriei, îmbogățită acum cu puterile și cunoașterea vârstei adulte, descoperind o lume mai fascinantă decât mi-aș fi putut imagina vreodată.
Petru Dorobanțu – Gordon: Mulțumesc pentru timpul acordat și pentru răspunsuri. Ți-au plăcut întrebările mele?
Daniel Dorobanțu: Mulțumesc frumos și eu, a fost deosebit să îți răspund. Mi-au plăcut întrebările tale, îmi placi tu cu totul și te iubesc.
Forța fie cu noi toți ⚡️🤩💥
Daniel Dorobanțu este și fondatorul colectivului de artă Thy Veils. Mai multe despre creațiile lui Daniel Dorobanțu puteți afla urmărindu-i canalul de Facebook sau cel de YouTube.
Interviu realizat de Petru-Dorobanțu Gordon, 10 ani, Liceul Teoretic „Grigore Moisil” Timișoara
Interviul este realizat în cadrul campaniei “Micii ziariști, în dialog cu marii oameni de cultură, pe www.stiripentrucopii.com Ediția a II-a”. Proiect cultural finanțat de Consiliul Județean Timiș.