Classkid: un concert fantastic la Muzeul Apei
Classkid: un concert fantastic, în care muzica clasică a învăluit publicul timp de o oră în clădirea Muzeului Apei din Timișoara. Cvartetul Gentis a cântat la mai multe instrumente, printre care acordeonul, viola, clarinetul și marimba.
Cvartetul Gentis este o familie de muzicieni formată din Laura Risitic Roman – vioară, Lenuța Roman – clarinet, Marco Ristic – acordeon și Doru Roman- marimba și percuție. Timp de o oră publicul a rămas fermecat de frumusețea tangourilor, energia muzicii sârbești, zglobia muzicii irlandeză, misterul muzicii africane și ritmurile muzicii clasice românești. Elena Colompar, în vârstă de 10 ani, prezentă în public, ne-a spus: “Mi-a plăcut concertul, a fost foarte interesant. Tatăl meu cântă la Filarmonica Banatului, și eu cânt la vioară și mama cântă la pian, este coleg cu violonista care cântă la concertul acesta. Vioara este instrumentul meu preferat, evident. Exersez în fiecare zi cam o oră și jumătate”.
Primele melodii interpretate de Cvartetul Gentis au fost unele irlandeze. Doru Roman a explicat că vor cânta o melodie specifică unui dans tradițional irlandez, în care picioarele se mișcă fermecător, iar mâinile rămân mai puțin active. Următoarea piesă a fost un tango compus de un francez. Este un dans energic și frumos, care este frecvent întâlnit la petreceri și nunți. Tangoul se numește ,,Por una cabeza” și a fost compus de Carlos Gardez.
Dansul ploii
Chiar dacă puțini s-au gândit la asta, există chiar și un dans al ploii. Acesta a luat naștere în Africa, demult, în preistorie, când omul încerca să comunice cu divinitatea. Dansul ploii este foarte asemănător cu paparuda, varianta românească. Există triburi africane care și în ziua de astăzi fac acest dans pentru a aduce ploaia. Compozitoarea Alice Gomez, care a adaptat melodia, și-a petrecut mare parte din viață în Africa, încercând să descopere rădăcinile muzicii africane, care a inspirat-o să compună această melodie. La dansul ploii a fost introdus și un instrument african făcut dintr-o tulpină de cactus uscată cu semințele rămase în interior. Atunci când este întors dintr-o parte în alta, produce un sunet la fel ca stropii de ploaie.
Un alt moment interesant al spectacolului a fost o melodia sârbească, la care a publicul a fost invitat să bată din palme.
Despre vioară și acordeon
Laura Ristici Roman și-a prezentat instrumentul, anume vioara. Vioara este făcută din lemn, are patru corzi adică, sol, la, re și mi. Sunetul este emis atunci când corzile sunt frecate cu arcușul, care este de obicei făcut din păr de cal și lemn.
Marco Risitici a povestit și el despre instrumentul său, acordeonul, menționând că acesta este un tip special de acordeon, mai diferit, făcut pentru muzica clasică. Seamănă cu acordeonul, dar de fapt se numește băian. Are trei părți. În partea dreaptă mai multe butoane care schimbă sunetele, de la foarte jos până la cel mai ascuțit sunet. Partea stângă care poate fi folosit și la muzica populară. A treia parte este burduful.
Instrumente africane
Doru Roman și-a prezentat mult iubitul instrument, numit marimba, de origine africană. Acesta este strămoșul xylofonului, fiind inițial fabricat din lemn, piei de animale și coaste mai tari. Clapele erau realizate din coaste, iar tuburile de rezonanță erau confecționate din dovleci, care erau scobiți la mijloc și formau un tub sau din piei de animale modelate în formă de cilindru. Așadar, marimba este un instrument foarte vechi, care din păcate nu a avut parte de un mare compozitor care să îl facă mai cunoscut.
Lenuța Roman a povestit despre clarinel. Acesta a apărut undeva pe la sfârșitul anilor 1690, în Germania, la început arătând foarte diferit de forma actuală. Avea câteva găuri și două clape, iar sunetul se producea foarte dificil. În 1830, Carl Baum a reușit să-i dea o formă clarinetului astfel încât să se poată cânta în orchestră. Clarinetul este întâlnit frecvent în simfoniile de Mozart. La Filarmonica Banatul sunt expuse și alte tipuri de clarinet, printre care clarinetul piccolo, care este de dimensiuni mai mici și clarinetul bas, care este mult mai lung și este curbat la capăt.
Interviu cu Laura Ristici Roman, violonista cvartetului
Eva Stanciu: Cine sau ce v-a inspirat pasiunea pentru muzică clasică?
Laura Risitci Roman: În primul rând părinții mei, ei au ales cumva calea aceasta pentru mine. La început, de exemplu în clasele mici, la școala de muzică, poți alege între vioară și pian. Ei au ales să mă dea la vioară și le mulțumesc pentru asta.
Eva Stanciu: Apoi ați continuat să cântați la vioară…
Laura Ristici Roman: Păi a fost cumva și pasiune din partea mea, altfel renunțam, mă orientam spre altceva, dar mi-a plăcut foarte mult să cânt. Sunt multe oportunități, mai ales la vioară, care este foarte populară. Și cânt mai multe stiluri de muzică, și muzica clasică, lucrez la Filarmonică și mai cânt și muzică la evenimente.
Eva Stanciu: Unde ai avut primul concert?
Laura Ristici Roman: Primul concert… Chiar la școală, la Liceul Ion Vidu se organizează des mini-concerte, concursuri și olimpiade de tot felul.
Eva Stanciu: Ați avut momente grele în carieră? Ce v-a făcut să nu renunțați?
Laura Ristici Roman: Bineînțeles, tot timpul a fost un stres – participarea la concursuri. E un stres în permanență: fără emoții nu poți cânta.
Eva Stanciu: Care este melodia preferată? De ce?
Laura Ristici Roman: Am multe, dar dacă ar fi o melodie principală, din cele pe care le-am cântat acum, ar fi ,,Por una cabeza”, tangoul, în general dar și muzică simfonică.
Satisfacție pe măsura muncii
Eva Stanciu: Cât de mult exersezi în fiecare zi?
Laura Ristici Roman: În primul rând e foarte important nu neapărat numărul de ore, ci concentrarea pe care o depui și calitatea. Poți să studiezi zece ore pe zi dar, dacă nu ești cu mintea acolo, e ca și cum nu ai exersat deloc. Dar dacă ești concentrat și doar asta faci, ajung și 2-3 ore pe zi, în funcție de necesitate. Dacă este puțin mai greu ai nevoie de mai mult timp, iar dacă e mai ușor, necesită mai puțin timp.
Eva Stanciu: Care a fost cel mai frumos concert în care ai cântat?
Laura Ristici Roman: La Filarmonică, a fost un concert organizat pentru familii. Fiecare familie de muzicieni a cântat împreună cu părinții, frații, surorile lor. Eu am cântat cu părinții mei, fiecare câte o lucrare.
Eva Stanciu: Dacă ai putea cânta cu orice compozitor din istorie care ar fi acela?
Laura Ristici Roman: Astor Piazzola. El este compozitorul de tangouri, îmi place foarte mult și mi se potrivește.
Eva Stanciu: Ce i-ați recomanda unui copil care dorește să se apuce de muzica clasică sau vioară?
Laura Ristici Roman: În primul rând, să realizeze că nu e o muncă ușoară, adică nu mai poți să te lași de vioară, este o muncă foarte grea, dar satisfacția este pe măsură. Odată ce înveți să cânți și studiezi pentru asta poți să-ți alegi orice repertoriu vrei, orice lucrare îți place, orice piesă.
Text și foto : Eva Stanciu, 11 ani, Waldorf Timișoara
Articol realizat în cadrul campaniei „Știri culturale din cartiere”, desfășurată în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin buget de la Ministerul Culturii.
