La pas prin cartierul Elisabetin – retrăind istoria
Timișoara All Around a reluat seria tururilor prin cartierele Timișoarei. Un astfel de tur ghidat prin cartierul Elisabetin a avut loc recent, iar corespondentele noastre speciale, Andrada și Patricia Tulac, au profitat de ocazie pentru a afla cât mai multe de la ghidul Claudia Tănăsescu.
Acest cartier ne aduce aminte de evenimente din istoria românilor. Ascunde povești care parcă răzbat la suprafață în momentul în care pășești pe străzile lui. După plimbare, simți nevoia să te documentezi, să citeși mai multe despre el.
Pe vremuri tot cartierul era acoperit de o mlaștină. După 1750, când au început construcțiile, cartierul Elisabetin s-a numit „Maierele Vechi” sau „Maierele Germane” și „Maierele Române”. Aceste „Maiere” s-au unit în 1896, căpătând numele de Elisabetin în cinstea împărătesei Elisabeta sau Sisi.
La începutul secolului XX Elisabetin devenise deja un cartier rezidențial, verde. Multe dintre notorietățile orașului își aveau casa acolo, dar mai ales arhitecți. Parcurile erau dese, la câte cinci minute distanță unul de celălalt, ceea ce se poate observa și astăzi. Ele au fost construite pe mlaștini desecate, de aceea sunt și mai lăsate decât trotuarele.
Casa Turcească
Există mai multe legende despre construirea sa. Una din ele spune că ar fi fost ridicată în secolele al XVI-lea – al XVII-lea, fiind singura casă rămasă de pe vremea Pașalâcului Timișoara, de aceea este numită “Casa Turcească” sau Casa Dissel. Am aflat la tur că aceste legende s-au dovedit greșite când s-a descoperit că a fost ridicată, de fapt, de austrieci. Clădirea se mai numește și „Casa Dissel” datorită faptului că, în perioada 1736 – 1750, inginerul Kaspar Dissel (care a făcut parte dintre cei care au construit în Timișoara fortificațiile orașului, Biserica Misericordienilor și Domul Romano-Catolic) era proprietarul clădiii. În apropiere de „Casa Turcească” se mai afla și ”Capela Rozalia”, care astăzi nu mai există.
Monumentul „Sfânta Maria”
Monumentul „Sfânta Maria” se presupune că a fost ridicat pe locul execuției lui Gheorghe Doja, conducătorul „Răscoalei țărănești” din 1514. Gheorghe Doja era un nobil secui din Transilvania. Când încep cruciadele în Budapesta, țăranii se răscoală în frunte cu Gheorghe Doja și încep să ia cu asalt cetăți și orașe din Ungaria și de pe teritoriul României. Istoricii spun că locul execuției lui Gheorghe Doja nu ar fi chiar unde se află monumentul „Sfânta Maria”, ci mai degrabă lângă Castelul Huniade fiindcă se spunea că nobilii au privit de la geam execuția, ceea ce nu ar fi fost posibil în Elisabetin. Pe locul execuției, martorii au spus că au văzut o viziune a Fecioarei Maria care a venit să-i ridice sufletul lui Gheorghe Doja. Pe acel loc s-a ridicat o mică icoană a Fecioarei Maria. Mult timp a stat pe un stâlp de lemn. Prin secolul XVIII a fost dărâmată de un căruțaș, iar la începutul secolului XX a fost construită statuia de astăzi din marmură. Sculptorul a fost György Kiss, de origine maghiară.
Pe spatele monumentului este o placă scrisă în maghiară care spune: Către Maica Domnului, Ocrotitoarea [ungurilor]. La locul morții crunte a lui Gheorghe Doja (+1514), păstrat de secole de tradiție, orașul și populația Timișoarei oferă acest monument ca ispășire milostivă în 1906.
Biserica Reformată
Biserica Reformată, unde se află și Casa Parohială, s-a construit la începutul secolului XX. În 1989, pastorul László Tőkés critica, la fiecare predică, regimul comunist. Astfel a intrat în conflict cu autoritățile și s-a hotarât evacuarea lui din casa parohială. Pe 15 decembrie, câteva zeci de enoriași au venit în apărarea sa, protestând pașnic împotriva abuzului. În data de 16 decembrie, revin și mai muți oameni și se creează o masă critică. Pimarul din aceea vreme a încercat să le promită oamenilor butelii, lemne de foc, dar aceștia au continuat protestul. Doi tineri au avut ideea de a opri tramvaiele la stația unde se putea observa masa de oameni. Când tramvaiul se oprea, oamenii vedeau ce se întâmpla. Astfel s-a dus vestea în întregul oraș că lumea protestează.
Pe clădirea Bisericii Reformate există o inscripție: ”Trăiască László Tőkés și libertate!” scrisă cu vopsea de o doamnă enoriașă în zilele fierbinți din 1989. După restaurarea bisericii, s-a decis păstrarea inscripției, pentru a aminti actul curajos al femeii.
Art Nouveau
Curentul Art Nouveau sau „Stilul 1900” s-a dezvoltat o dată cu schimbările din evoluția omenirii. A apărut în 1890 în Anglia și s-a răspândit treptat în toată lumea. În secolul XIX, în arhitectură era o perioadă de stagnare. Era un stil eclectic, care prelua elemente din curentele anterioare. Pe la 1900, arhitecții și-au dorit să se rupă de această tradiție plictisitoare și au creat acest stil Art Nouveau, care se inspiră din natură, are multe decorații cu animale sau din lumea florală. Au dispărut clădirile perfecte și au apărut liniile curbe, frânte, geometrii. Acest curent se distinge de la țară la țară, iar fiecare artist și-a lăsat amprenta pe capodopera sa. Art Nouveau nu se referea doar la arhitectură, ci și la postere, mobilier, bijuterie, cuprinzând mai toate domeniile din viață. Mai multe elemente Art Nouveau pot fi regăsite pe clădările din Elisabetin.
Facultatea de Mecanică
Istoria Facultății de Mecanică începe o dată cu Unirea de la 1918, când a apărut nevoia unor instituții de învățământ superior în țară. Școala Politehnică la Timişoara exista deja în 1920. Pe 11 noiembrie 1923 Regele Ferdinand și Regina Maria au făcut un tur prin noile provincii din România venind în Timișoara la inaugurarea acestei institut.
Text și foto: Patricia și Andrada Tulac, Liceul Teoretic Special Iris
Articol realizat în cadrul campaniei „Știri culturale din cartiere”, desfășurată în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin buget de la Ministerul Culturii.
Chef și voie bună de Ziua Timișoarei. Nicoleta Voica: „Am iubit dintotdeauna cântecul popular”