Despre Jocurile Olimpice, probele din Antichitate și rolul sportului
Jocurile Olimpice datează din Antichitate. Se desfășurau odată la patru ani, în Olympia (un oraș din Grecia antică), fiind închinate zeului Zeus.
Probele de pe vremuri
Se pare că primele Jocuri Olimpice s-au desfășurat în 776 î.Hr. Jocurile durau cinci zile. Probele sportive erau alergarea, luptele, întrecerile de care (trase de 2 sau 4 cai), pentatlonul și pancrațiul. Indiferent de conflictele dintre orașe, pe durata Jocurilor, se făcea pace. Femeile nu aveau voie să practice sau să asiste la întreceri, în schimb copiii băieți aveau o secțiune dedicată lor. Jocurile Olimpice Antice s-au desfășurat fără întrerupere timp de aproape 1.200 de ani, fiind desființate în anul 393 de împăratul roman Teodosiu I. Abia în epoca modernă Jocurile Olimpice au fost reluate, mai exact în anul 1896 la inițiativa baronului Pierre de Coubertin, pedagog și istoric francez născut la Paris. Este considerat părintele Jocurilor Olimpice moderne.
Sportul în Antichitate
Medicul, chirurgul și filosoful Galen, care a trăit în secolul al II-lea d.Hr considera sănătatea nu doar ca absență a bolii, ci ca o stare care putea fi atinsă printr-o viață echilibrată. Practicarea constantă a sportului era considerată esențială. Pentru grecii antici, exercițiul însemna competiție. De altfel, cuvântul „atlet” provine din grecescul antic „athlos”, care înseamnă concurs.
Practicarea exercițiilor de forță și anduranță era, de asemenea, o parte crucială a pregătirii pentru serviciul militar grec. Femeile erau excluse, ele nefăcând servuciul militar.
În lumea romană, practicarea exercițiilor fizice pentru întreținere era universală, atât bărbații, cât și femeile făcând sport în mod frecvent. Romanii făceau antrenamente adesea la băile publice, unde ambele sexe și majoritatea claselor sociale se adunau regulat, spune clasicistul Nigel Crowther de la Western University. Bărbații jucau sporturi cu mingea, alergau, luptau, boxau sau ridicau greutăți. Femeile, de asemenea, înotau, practicau un joc cu cercuri numit trochus și erau deosebit de pasionate de jocurile cu mingea. „Galen sugerează că jocurile cu mingea erau un antrenament bun pentru fitness-ul corpului, și al minții”, mai spune Crowther.