Am fost la film și ne-a plăcut. Despre ce e vorba în „Dounia și Prințesa din Allepe”
Chiar dacă e o animație, filmul e unul serios și interesant. Copiii au multe de învățat din lungmetrajul regizat de catre Marya Zarif și Mohsen El Gharbi, care a rulat la Cinema Victoria din Timișoara în cadrul Ceau Junior!
Animația destinată copiilor cu o varsta de minim 10 ani este bazat pe fapte reale, din războiul civil din Siria. In acest film este vorba de o famile din Siria care a fost nevoita să părăsească țara din cauza razboiului. Dounia este o fetiță în jur de 5 ani care a crescut fără părinți. Tatăl ei este încarcerat, iar mama ei decedată.
Așadar, filmul o are în centru pe Dounia, o tânără siriană care își părăsește orașul natal Alep împreună cu bunicii, în căutarea unui nou loc unde pot trăi după izbucnirea războiului civil sirian. Dounia și bunicii sunt, așadar, niște refugiați. Dar Dounia s-a descurcat în toate situațiile dificile în care ajunge.
Zeii vin în ajutorul Douniei
Pe drumul spre granița dintre Siria și Turcia, grupul ia un alt refugiat, muzicianul Djewane, și trece pe lângă un templu al zeiței Ishtar. Dounia folosește o sămânță pentru a o invoca pe Ishtar, care crește o pădure temporară ce le permite refugiaților să treacă neobservați. Grupul călătorește spre Izmir, unde un traficant intenționează să-i ducă peste Marea Egee în Grecia.
Pluta lor este prinsă într-o furtună, dar o altă sămânță o invocă pe Leila, o prințesă antică din Alep, care liniștește marea. Grupul ajunge în siguranță în Grecia și călătorește spre un lagăr de refugiați la granița cu Macedonia.
În lagăr, Lina și Djewane devin mai apropiați. Fetița folosește o altă sămânță pentru a începe un mare dans care îi influențează și pe polițiștii de frontieră, iar refugiații sunt lăsați să călătorească mai departe spre Europa.
Viața de refugiat, detaliată pas cu pas
La Budapesta, Dounia, Darwich și Mouné plănuiesc inițial să-și urmeze prietenii în Germania, dar sunt separați de ceilalți din cauza unei cote de migranți. Cei trei încep să stea într-un cort la gară. Dounia scrie o scrisoare pentru viitoarea lor casă. După ce „hrănește” jucăria ei pasăre cu o sămânță la sugestia lui Ayn și Chand, aceasta se transformă într-o pasăre adevărată și zboară cu scrisoarea. Diverse păsări o transmit mai departe până ajunge într-o zonă rurală din Canada, unde familia unei fetițe, Rosalie, aștepta chiriași.
În final, familia lui Rosalie îi ajută pe Dounia și pe bunicii ei să emigreze în Canada. Un an mai târziu, Dounia îi scrie tatălui ei (care acum face și el călătoria) că ei și prietenii lor s-au stabilit bine și că speră să se reunească curând cu el.
Text de: Cristian Okros, 17 ani, și Sebastean Dani, 14 ani, de la Centrul de zi „Sf. Nicolae”
Articol realizat în cadrul campaniei „Știri culturale din cartiere”, desfășurată în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin buget de la Ministerul Culturii.
