- by Mitar Daiana
Cum a fost la Festivalul Inimilor de la Timișoara. Un reportaj de Mara Preotesoiu
În acest an la Festivalul Inimilor, ediția 33, un eveniment organizat de Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, au fost reprezentate o varietate de țări, mai exact 14. Fiecare ansamblu și-a reprezentat locul din care provine cum a putut mai bine. Mulțimea de oameni prezentă a fost, de asemenea, plină de culoare.
Călătoria a început cu “noi”, adică chiar cu Timișoara. Ansamblul profesionist Banatul a avut în jur de 50 de spectacole. A câștigat de trei ori Concursul „Naționala” al Ansamblurilor Folclorice Profesioniste din România. Continuând aventura, am ajuns puțin mai departe, în Ghiroda. Dansatorii au purtat costume specifice zonei. Pentru a reprezenta Banatul ei au îmbrăcat costume specifice zonei de munte. Foarte interesant ni s-a părut că fetele purtau cătrință. Este vorba de un material ce se poartă peste fustă, ca un fel de șorț.
Următoarea “oprire” am făcut-o în Serbia, unde se zice că oamenii sunt mai “războinici”, mai pasionali. Am descoperit niște artiști foarte prietenoși. Care arătau ca un ansamblu de balet. Apoi, în pas de dans, am ajuns în Ucraina. Ansamblul Sonechko a fost creat în anul 1973, cu scopul de a învăța copiii să iubească arta. Călătoria continuă în Bulgaria, unde găsim unul dintre cele mai bune iaurturi din lume având două bacterii care dau acest gust minunat: streptocusthermophilus și lactobacillus bulgaaricus.
Pe scenă a urcat și Ansamblul Krakus din Polonia. Despre el am aflat că are 70 de ani de existență. Am făcut o scurtă oprire și în Georgia, o țară foarte frumoasă. Dansul specific este asemănător cu baletul, dar mai agitat decât îl cunoaștem noi. În continuare am făcut cunoștință cu Irlanda de Nord. Am aflat că acolo nu există șerpi și am urmărit câteva dansuri în care am zărit și câteva fete mai micuțe.
Alte țări reprezentate la Festivalul Inimilor
Următoarea țară reprezentată pe scenă a fost Portugalia, țara de unde vine faimosul fotbalist Ronaldo. Dansurile prezentate de Brazilia au fost, să spunem, ciudate. Asta deoarece erau foarte diferite de dansurile populare cu care noi suntem obișnuiți.
Aproape de închidere ne-am păstrat energia continuând cu Columbia. O țară cu multă energie și cu oameni direcți. Uneori pot fi tăioși. Dar asta nu este un lucru rău. Nu sunt răi, ci doar își apără țara dacă cineva se îndoiește de ei sau de patrimoniul lor. Penultima țară care a urcat pe scenă, cunoscută de mulți copii prin mâncarea picantă, a fost Mexic, o țară cu oameni asemănători Columbiei ca atitudine și la energie. În schimb, ansamblul din. Mexic părea mult mai axat pe detalii pentru a-și reprezenta țara.
În final am văzut ansamblul din Coreea de Sud. Acolo oamenii, țara și mâncarea sunt diferite de alte țari enumerate până aici, iar fetele sunt foarte drăguțe. Ce știm despre Coreea, este că oamenii mănâncă mult sushi, la fel cum se mănâncă în Italia pizza sau în Franța croissante. Fetele au pus în scenă o poveste coreeană prin mișcări de dans.
Articol publicat în cadrul proiectului “Știri culturale din cartiere”. Proiectul face parte din Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și e finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin buget de la Ministerul Culturii.
Text și fotografii de: Mara Preotesoiu, 10 ani, Școala: Generala 19, Avram Iancu
