Copacii gigantici, cu trunchiul mare și coronamentul stufos, sunt inconfundabili. Baobabii pot trăi mai mult de 1.000 de ani, acționând ca specie cheie în mediile forestiere uscate din Madagascar, o parte din Africa continentală și nord-vestul Australiei. Cunoscut drept „mama pădurii” și „copacul vieții”, aproape fiecare parte a copacului poate fi folosită de oameni și animale, ceea ce înseamnă că are o valoare enormă pentru fiecare ecosistem în care trăiește.
Totuși, originea lor rămâne necunoscută. Până în prezent cea mai răspândită teorie spunea că acești copaci au provenit din Africa continentală. Un nou studiu, publicat luna trecută în revista Natura și citat de cnn.com, concluzionează că arborele provine din Madagascar. O echipă internațională de cercetători a reușit să studieze fiecare dintre cele opt specii de baobab, examinând relațiile dintre acestea.
Povestea baobabilor
Primii baobabi ar fi apărut în Madagascar în urmă cu aproximativ 21 de milioane de ani, înainte ca genul (numit științific Adansonia) să se diversifice. Apoi, în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani, două specii de baobab au ajuns în Africa și Australia. Cel mai probabil baobabul s-a răspândit prin semințe transportate peste ocean pe resturi plutitoare cauzate de inundații bruște, potrivit cercetătorilor.
Din păcate, aproape toate speciile de baobab sunt pe cale de dispariție. O singură specie nu este inclusă în Lista Roșie a speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Este vorba despre A. digitata, arborele care populează continentul african. Trei specii din Madagascar sunt amenințate cu dispariția, iar studiul i-a recomandat uniunii să reclasifice una dintre ele, A. suarezensis, de la „în pericol” la „în pericol critic”. Modelarea climatică a indicat că specia ar putea dispărea în termen de 50 de ani fără o intervenție majoră.