Teatrul, prin ochii unui elev de clasa a V-a. Cronică de teatru și interviu cu actorul Darius Zet
Amintiri din epoca de școală, de Mihaela Michailov, în regia lui Ion Ardeal Ieremia, un spectacol la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara. Cronică de teatru și interviu cu actorul Darius Zet, realizate de Tudor Pavel, elev în clasa a V-a la Liceul Waldorf Timișoara.
Mesaj serios, presărat de umor
Doi actori într-o sală nu foarte mică, pe o scenă nu foarte mare. Suntem la Studio Uțu. Această sală a primit numele după un actor. Privind atent și ascultând cu urechile bine ciulite, puteai realiza faptul că totul trece mult mai departe de dimensiunile unei săli de teatru. Cei doi actori au interpretat pe cât se poate de bine rolurile de elevi, cât și rolurile de profesori, demonstrând faptul că nu e nevoie de costume extravagante și nici de machiaj caraghios pentru a intra în personaj.
Au fost momente magice pline de umor care m-au făcut să râd cu poftă, iar momente mai puțin amuzante însă la fel de magice și cu mult tâlc m-au făcut să îmi dau seama că deși eu nu am trăit asemena lucruri, alții poate că le-au trăit și cred că nu le-a fost prea ușor. Per total spectacolul vine cu un mesaj puternic care trebuie auzit și răspândit, deoarece asemenea lucruri încă se mai întâmplă până și în ziua de azi. Lăsați însă ca și umorul și micile glumițe puse pe ici pe colo de-a lungul spectacolului să vă intre la suflet și să le luați ca atare.
Interviu cu actorul Darius Zet
Care a fost prima interacțiune cu teatrul și cum ai realizat că asta este ceea ce îți dorești să faci în continuare?
Nu ştiu să identific exact prima interacţiune. Știu că mama mă ducea la teatru de când eram foarte mic. Povestea începe să se contureze undeva prin clasa a VII-a. Oricum, undeva prin şcoala generală am început să-mi sădesc acest gând că, poate cândva mi-ar plăcea să fiu pe scenă. Cum am realizat ca asta vreau să fac? Visând la asta fără să mă opresc o clipă! Cred că mereu am avut un drive setat înspre o parte artistică, de mic încercam să-mi găsesc cumva locul, să caut și să descopăr ceea ce mă pasionează, căutam ceva ce să mă incite.
Care este cel mai mare proiect în care îți dorești să ajungi?
Nu cred că mi-am pus vreodată această întrebare… Cred că, înainte de a-ți dori trebuie să muncești pentru visul tău, trebuie să tragi într-acolo. Altfel, nu cred că ajungi nicăieri. Deci, cred că doar atunci când munca și dorința se împletesc perfect se nasc lucruri mărețe. Nu cred că noi, actorii, ne gândim la proiecte mari pe cât ne gândim la proiecte în general; ne dorim să muncim, să fim distribuiți în cât mai multe spectacole. Să ne facem treaba cât mai bine în toate proiectele din care facem parte.
Care a fost primul spectacol de teatru în care ai jucat, ce rol ai avut și cum ți-a influențat viitorul?
Cred că eram în liceu când am pus prima dată piciorul pe o scenă de teatru. Am jucat câteva scene din piesa Noul Locatar de Eugene Ionesco în cadrul unui festival din Arad. A fost o experiență cu emoții groaznice. Acum, când stau să mă gândesc, chiar era dificil să joci un text absurd în liceu. Situațiile și dialogurile din piesă sublineau absurditatea vieții cotidiene și a rutinei umane. Fiind copil, era greu să înțelegi cu adevărat situația scenică. Conversațiile din piesă erau caracterizate de lipsa de sens și de repetitivitate, reflectând incapacitatea personajelor de a comunica eficient.
„Fii răbdător și nu te descuraja”
Cum ai ajuns sa colaborezi cu Teatrul Național „Mihai Eminescu” din TImișoara?
Am debutat în anul 2019, (anul III de facultate) în spectacolul Pisica Verde de Elise Wilk, regizat de Claudia Ieremia la Teatrul Național. A fost o mare, mare bucurie că am avut ocazia să colaborez cu teatrul încă din studenție, iar mai apoi proiectele au tot apărut.
Daca ar trebui sa scrii o piesă de teatru intitulată ,,Darius Zet” despre ce ar fi?
În primul rând, n-aș intitula-o Darius Zet… și cred că sunt puțin cam tânăr să mă gândesc la o piesă despre mine. Dar e interesantă întrebarea, sper să-i găsesc răspuns. Dacă nu acum, măcar mai târziu.
Ce le transmiti copiilor și adolescentilor care își doresc să devină actori?
Fiți pasionați și dedicați. Teatrul este o artă care poate să devină o meserie, meserie care necesită multă pasiune și dedicare. Dacă îți dorești cu adevărat să ajungi actor cred că, trebuie fii dispus să investești timp și efort. Ai răbdare și încearcă prin perseverență, fii răbdător și nu te descuraja în fața respingerilor.
***
Articolul este realizat în cadrul campaniei „Micii ziariști, în dialog cu marii oameni de cultură, pe www.stiripentrucopii.com Ediția a II-a”. Proiect cultural finanțat de Consiliul Județean Timiș.
