Fenomenul copiilor dispăruți ia amploare. De ce pleacă, voluntar, minorii
Organizația Salvați Copiii România trage un semnal de alarmă privind fenomenul copiilor dispăruți. Dintre cele 9.902 de sesizări privind minori dispăruți, procesate în perioada aprilie 2023 – aprilie 2024, peste jumătate reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele D.G.A.S.P.C.
Din toate sesizările în acest moment mai sunt active 424. Majoritatea dintre ele, 295, privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani. Experții Salvați Copiii atrag atenția că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un simptom al uneia sau mai multor experiențe negative care li se întâmplă. Prin comparație, între 30 aprilie 2022 și 22 aprilie 2023 au fost 8.722 de sesizări referitoare la dispariția minorilor. Cu 1.145 mai mult decât în anul anterior.
Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în ultimul an:
97 se referă la copii cu vârsta sub cinci ani;
163 la copii cu vârsta cuprinsă între cinci și 10 ani;
2.300 privesc copii cu vârsta între 10 și 14 ani;
7.342 sunt sesizări care se referă la disparițiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.
În fiecare an, în Europa sunt raportați în jur de 250.000 de copii dispăruți. Missing Children Europe, federația europeană dedicată copiilor dispăruți și exploatați sexual, publică anual, de Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți, raportul său „Cifre și tendințe”. Acest raport colectează și analizează date din rețeaua sa de linii telefonice de urgență pentru copii dispăruți. Totul pentru a ajuta profesioniștii din domeniu să înțeleagă mai bine complexitatea problemei. Și, de asemenea, să dezvolte strategii eficiente pentru a proteja copiii vulnerabili. În 2023, linia telefonică europeană de urgență 116 000 pentru copii dispăruți a primit 67.345 de apeluri. Acestea s-au referit la 7.274 de cazuri de copii dispăruți.
De ce fug copiii
De cele mai multe ori plecările copiilor sunt denumite plecări voluntare. Însă acest termen neagă complexitatea și natura fenomenului. Printre motivele pentru care copiii fug de acasă se numără:
Copiii fug în primul rând din cauza problemelor de acasă. În fruntea listei se află diferitele forme de violență, conflictul, abuzul și neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar și consumul de alcool și droguri al unui părinte reprezintă de asemenea probleme identificate acasă;
Două traiectorii principale sunt identificate atunci când se cercetează motivațiile din spatele fugarului. Aceste traiectorii sunt: pleacă de acasă din cauza a ceva și pleacă de acasă spre ceva. Copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă din cauza a ceva” identifică fuga ca un mijloc de a se distanța de o situație dificilă. În schimb, copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă spre ceva” identifică frecvent fuga cu dorința lor de a se apropia de o persoană. Sau de o situație care pare mai dezirabilă decât cele actuale;
Sănătatea mintală este identificată ca un motiv comun pentru a fugi, deseori aparținând traiectoriei „pleacă de acasă din cauza a ceva”. Din această categorie fac parte mai ales tinerii cu episoade depresive și ideație suicidară;
Copiii din centrele de plasament reprezintă unul dintre grupurile de tineri cele mai expuse riscului și cu probabilitate crescută de a fugi și a avea dificultăți în accesarea ajutorului. Motivele comune includ dorința lor de a se alătura familiei de origine sau cuiva apropiat lor și problemele ce țin de ocrotirea lor din centrele de plasament;
Cea mai frecventă problemă pe care copiii o experimentează la școală are legătură cu bullyingul, urmată de tulburările de învățare, frecvența redusă la ore și presiunea socială din partea colegilor.