Din comorile Muzeului Național al Banatului astăzi vă prezentăm Ţigănuşul, cu alte cuvinte Plegadis falcinellus (Linnaeus, 1766)
Ţigănuşul, o pasăre tăcută care cutreieră cu paşi măsurați prin smârcuri și în ape mici în căutarea hranei, face parte din familia ibişilor și a lopătarilor. Atunci când este privit din depărtare sau în zbor, coloritul pena- jului pare simplu negru, dar privit de aproape surprinde cu un penaj frumos colorat, caracterizat de reflexe verzui metalice, pe un fond brun-ruginin.
Paradisul păsărilor din Banat
Exponatul aparține Colecției de Ornitologie „Dionisie Linția” a Secției de Științele Naturii. A fost colectat în anul 1943 din zona Mlaştinilor Satchinez. O zonă pe care marele ornitolog Dionisie Linția a descris-o ca fiind “paradisul păsărilor din Banat”. Aşa cum acesta scria în 1955, acum trei decenii țigănuşul clocea încă în mod obişnuit în Banat, în colonii mai mici”. Păsările au părăsit regiunea pe la inceputul secolului trecut (în jurul anului 1925), când în urma acțiunilor de ardere a stufărișului, au ars și cuiburile de țigănuş. Astăzi, această pasăre reprezintă o curiozitate a Deltei Dunării, fiind uneori observată şi în lunca Dunării şi zonele umede din Moldova.
Ce obiceiuri are țigănuşul
Este o pasăre sociabilă, motiv pentru care poate fi observată deseori zburând în stoluri mai mici sau mai mari sub forma unor şiruri lungi, şerpuite sau oblice. Zborul țigănuşului încântă privitorii prin succesiunea de plutiri şi bătăi rapide din aripi, ca o vâslire. Ciocul lung și curbat, ajută la prinderea hranei din mål, care este compusă predominant din lipitori, insecte acvatice, mormoloci şi peştişori.
Fiind pasăre migratoare și oaspete de vară în țara noastră, revine la mijlocul lunii aprilie. Preferă să-şi construiască cuibul în colonii alături de stârci şi cormorani. Cuibul, construit din crenguțe și stuf prin participarea ambilor părinți, este amplasat în sălcii sau în stuf, iar femela depune 3-4 ouă.