Cel mai mare lac din istoria planetei, descoperit de cercetătorii români. Au intrat în Cartea Recordurilor
Paratethys. Așa se numește cel mai mare lac din istoria planetei Pământ. Proporțiile lui au fost descoperite de o echipă de cercetători de la Institutul GeoEcoMar și cercetători ai Universității din București. Cu aceste descoperiri, cercetătorii români au intrat în Cartea Recordurilor, fiind o premieră pentru ambele instituții.
Articolul despre „Cel mai mare lac care a existat vreodată” a fost publicat online de Guinness World Records. De asemenea, recordul a fost publicat și în edițiile tipărite, în peste 40 de limbi. Proporțiile impresionante ale lacului Paratethys au fost determinate de echipa de cercetători condusă de Dr. Dan Palcu.
Acum aproximativ 11 milioane de ani, într-o epocă geologică denumită Miocenul superior, continentul european arăta foarte diferit față de astăzi. Cea mai impresionantă trăsătură a continentului a fost, probabil, Paratethys – un corp de apă care se întindea de la est de munții Alpi până în regiunile care astăzi aparțin Kazahstanului. Potrivit Institutului GeoEcoMar, la apogeul său, lacul Paratethys se întindea pe o suprafață de aproximativ 2,8 milioane de kilometri pătrați și conținea peste 1,8 milioane de kilometri cubi de apă salmastră (apă dulce combinată cu apă sărată în diferite proporții). Asta înseamnă de peste zece ori mai mare decât volumul combinat al tuturor lacurilor de apă dulce și sărată actuale.
Lacul s-a întins pe o mare parte din teritoriul țării noastre
Ceea ce se credea la început a fi o mare s-a dovedit a fi un lac imens, cu o faună bogată. O mare parte din el s-a întins și pe teritoriul României. „Pentru mult timp s-a crezut că aici a fost o mare preistorică. Marea Sarmatică. Acum avem dovezi clare că pentru aproximativ cinci milioane de ani, această mare a devenit un lac. Izolat de ocean și plin de animale nemaiîntâlnite în alte locuri de pe glob. Lacul a acoperit mare parte din teritoriul României, în afară de zonele de munte, și a lăsat în urmă mărturii spectaculoase. Nisipurile cu trovanți din Subcarpații Buzăului și Oltenia de sub munte. Calcarele din zona Istrița care acum 10 milioane de ani erau plaje tropicale și falezele roșiatice din Dobrogea de Sud, unde ciclurile de umplere și desecare ale lacului se reflectă în alternanțele albicios – roșiatice ale rocilor”, transmite Dan Palcu.
Echipa de cercetători a descoperit istoria tumultoasă a lacului Paratethys. Ea a fost marcată de mai multe crize hidrologice și perioade de uscare. În timpul celei mai severe crize, lacul a pierdut mai mult de două treimi din suprafață și o treime din volum. Nivelul apei a scăzut cu până la 250 de metri. Acest lucru a avut un impact devastator pentru faună și multe specii au dispărut. Printre ele se număra și Cetotherium riabinini – cea mai mică balenă găsită.
Lacul Paratethys, asemănător cu Marea Neagră de azi
Dan Palcu spune că Marea Neagră are multe caracteristici asemănătoare cu lacul antic Paratethys. În mare parte lipsit de oxigenul care susține viața, adâncul Mării Negre adăpostește ape bogate în hidrogen sulfurat – un gaz toxic, dăunător atât pentru oameni, cât și pentru majoritatea speciilor de animale. Mai mult, sedimentele Mării Negre conțin metan „înghețat”, un gaz cu efect de seră, excepțional de puternic, care ar putea fi eliberat în atmosferă ca răspuns la încălzirea globală, declanșând, astfel, catastrofe de mediu.
Pe lângă faptul că descifrarea istoriei Paratethysului reprezintă o călătorie într-un trecut tragic, Dan Palcu subliniază că este și o speranță pentru viitor. „Marea Neagră modernă are potențialul de a deveni una dintre cele mai mari regiuni naturale de stocare a carbonului. Stabilitatea ei este de o importanță capitală pentru viitoarele inițiative de stocare a carbonului și de prevenire a viitoarelor dezastre ecologice”, explică Dan Palcu.