Locuri de poveste din România. Deși putem vizita locuri frumoase din afara țării, e important să știm că și la noi sunt o mulțime de obiective turistice, unele mai interesante decât altele. România e o țară fabuloasă, cu toate formele de relief, care merită să fie descoperită. De aceea, continuăm rubrica noastră despre locuri de poveste din România. Copii, dați-le idei părinților!
Dat fiind faptul că e zi de sărbătoare, îl sărbătorim pe Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorului Bucureștiului, ne-am gândit ca azi să vă povestim despre o mănăstire. Aflată la 12 km de Cetatea Neamțului, într-o poiană de pe valea râușorului Nemțișor, înconjurată de păduri, se află Mănăstirea Neamț. Ea mai este cunoscută și ca „Ierusalimul ortodoxiei române”.
Nu se știe data exactă când a fost construită mănăstirea, însă mai multe documente și inscripții arată că ea a existat la sfârșitul secolului al XIV-lea. Potrivit mmb.ro, primul act păstrat despre Mănăstirea Neamț datează din 7 ianuarie 1407, de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Documentul arată că la acea vreme mănăstirea deținea două sate, două mori și două vii, dar și cărți, vase și odăjdii. Primul domnitor care a dăruit Mănăstirii Neamț sate și moșii ar fi fost Petru Musat. Tot el a zidit și Cetatea Neamț, pe care a integrat-o definitiv în sistemul de apărare al țării.
Prin ce schimbări a trecut Mănăstirea Neamț de-a lungul timpului
Astăzi clădirile Mănăstirii Neamț reprezintă o adevărată lecție de istorie, fiind construite de-a lungul secolelor XVIII – XIX. Există însemnări care arată că înaintea lor au mai existat și altele, care, cu timpul, s-au ruinat. La Mănăstirea Neamț a existat, la finalul secolului al XIV-lea, o școală de caligrafi și miniaturiști. Acolo s-au copiat și s-au împodobit cărți bisericești pentru mănăstiri și biserici. În plus, au fost prelucrate metale prețioase din care au fost făcute obiecte de cult.
Mănăstirea Neamț a trecut, după Primul Război Mondial, prin lucrări de restaurare. Totuși, o amplă acțiune de a readuce monumentul bisericesc cât mai aproape de forma pe care a avut-o a avut loc abia după al Doilea Război Mondial. Astăzi călugării de acolo păstrează cu grijă și prețuire biserica, impunătoare prin măreția și frumusețea ei, dar și obiectele de cult de mare valoare istorică și artistică.
Dicționar
Odăjdii: veșminte purtate de preoți în timpul oficierii slujbei religioase sau în împrejurări solemne.