Povestea Sfântului Dimitrie, care a fost, la vremea lui, guvernator
În fiecare an, în această zi, în calendarul creștin ortodox e marcată o sărbătoare: cea a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. El a trăit în timpul împăraților Diocletian (284 – 305) și Maximian (286 – 305), a fost fiu de prefect, iar apoi, după moartea tatălui său, a devenit guvernator. Iată toată povestea Sfântului Dimitrie.
În România peste 300.000 de oameni poartă numele acestui sfânt, majoritatea dintre ei fiind bărbați. Numele este de origine grecească și amintește de zeița Demeter. Cele mai întâlnite nume la noi sunt Dumitru, Dimitrie, cu prescurtări precum Mitru, Mita, Dima, iar la femei cel mai întâlnit nume e Dumitra.
Totuși, puțini îi știu povestea lui Dimitrie. După ce tatăl său, prefect în Tesalonic, a murit, el a fost numit guvernator. Niciodată nu a ascuns că este creștin, iar din acest motiv a ajuns să fie întemnițat. În acea perioadă se purtau multe lupte, iar creștinii erau cei trimiți să lupte cu gladiatorii. Asta fiindcă se știa dinainte că ei sunt victime sigure. Într-o zi, lucrurile au luat o întorsătură.
Nestor, un creștin care trebuia să se lupte cu gladiatorii, i-a cerut lui Dimitrie binecuvântarea de a-l omorî pe Lie, gladiatorul preferat al împăratului. Așa credea că va pune capăt luptelor sângeroase. Potrivit crestinortodox.ro, Nestor a primit binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie, care i-a zis: „Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi”. Cu binecuvântarea dată și cu rugăciunile lui Dimitrie, Nestor a reușit să-l omoare pe Lie. Supărat foc, după luptă, împăratul Maximilian a dat poruncă ca lui Nestor să-i fie tăiat capul, iar lui Dimitrie să-i fie străpuns trupul cu sulițe. Se spune că din corpul lui nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.
Mâine sărbătorim un alt Dimitrie. Ce a făcut el
Cei cu numele de Dumitru, Dumitra sau alte prescurtări se petrec două zile la rând. Mâine, 27 octombrie, sărbătorim un alt sfânt, tot Dimitrie. Sfântul Dimitrie Basarabov, sau Cel Nou, este cunoscut drept ocrotitorul bucureștenilor. A trăit în secolul al XIII-Iea, deci în timpul „imperiului” de la Tarnovo, întemeiat de romani și de bulgari sub conducerea fraților Petru și Asan. S-a născut în satul Basarabov, așezat pe râul Lom, un afluent al Dunării, în apropierea orașului Russe. Fiindcă familia lui nu avea o situație financiară prea bună, Dimitrie a fost nevoit să stea ani în șir cu vitele și oile la păscut. Ușor, ușor a început să se îndrăgostească de natură și de ce a creat Dumnezeu, iar în fiecare duminică și la sărbători mergea la biserică alături de familie.
Dimitrie devenise un adevărat creștin: se ruga, postea și era milostiv cu oamenii din jurul său. La un moment dat a luat decizia de a se călugări. S-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom, și acolo a stat ani la rând. Nu se știe nici cum își procura mâncare, nici când a murit. „Se spune că pe când și-a simțit sfârșitul aproape, a venit pe malul Lomului și s-a așezat între două lespezi de piatră ca într-un sicriu. Și astfel și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, fiind înconjurat în chip nevăzut doar de sfinții îngeri”, scrie crestinortodox.ro.
Cum a devenit Dimitrie Basarabov ocrotitorul Bucureștiului
Dimitrie cel Nou a devenit ocrotitorul Bucureștiului după ce generalul rus Petru Saltacov a ascultat dorința unui negustor, care se numea Hagi Dimitrie. Moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov trebuiau duse în Rusia. Când cortegiul a ajuns la București, negustorul l-a rugat pe general să lase moaștele poporului român, ca o mângâiere pentru pagubele și suferințele îndurate de români în timpului războiului. Ascultându-le dorința, moaștele au fost așezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din București în iulie 1774. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă, totuși, la Kiev, unde se crede că se păstrează și astăzi.