Timișoara văzută prin ochii persoanelor cu dizabilități. Cu ce se confruntă tinerii în scaun rulant
Fiecare categorie de oameni vede lucrurile în felul său. Cei cu dizabilități, de exemplu, se lovesc deseori de neplăceri. În țară există și mulți copii cu dizabilități. Fie sunt în scaun cu rotile, fie nu văd, fie au alte probleme. Pentru ei și pentru adulții cu dizabilități s-a născut proiectul „Perspective – Timișoara 2023 for all”, care prezintă Timișoara așa cum e ea văzută prin ochii persoanelor cu dizabilități. Este singurul proiect din țară care a făcut asta vreodată.
În anul în care orașul este Capitală Culturală Europeană, Asociația Kabaitan dezvăluie o altă față a Timișoarei. O față oglindită prin ochii a patru persoane unice, fiecare având nevoile sale specifice: persoane cu deficiențe de vedere, deficiențe de auz, dizabilități de mobilitate și utilizatori ai limbajului simplificat. Orașul, evenimentele organizate aici și viața de zi cu zi arată diferit pentru aceste persoane, iar poveștile lor trec de cele mai multe ori neobservate.
Accesibilitatea, o reală problemă
Mihnea Vîlceanu este un tânăr în scaun rulant care se implică în comunitatea din Timișoara. El povestește cum, de multe ori, s-a lovit de situații neplăcute privind accesibilitatea. „Avantajul meu este că am o mașină proprie. Mă descurc să ajung la un eveniment, de exemplu. Cum ar fi un festival. Însă odată ajuns acolo, dacă nu există o cale accesibilă spre scena principală, e nevoie să apelez la voluntari sau la prieteni să mă ajute. Am fost la un festival la care am cerut ajutor pentru a ajunge la scenă deoarece drumul era impracticabil pentru cineva în scaun rulant.
Dacă este pietriș, noroi, e imposibil pentru cineva în scaun rulant să se deplaseze până la o scenă unde să poată vedea artiștii săi preferați. Cunosc organizatori de festivaluri și m-am angajat să discut mai mult cu ei pe această temă. Pentru a putea face lucrurile mai bune și mai accesibile pentru persoanele cu dizabilități pe viitor. Din păcate mai avem de învățat la capitolul accesibilizare”, a explicat Mihnea Vîlceanu.
Persoanele cu dizabilități, mai jos pe lista priorităților
Proiectul „Perspective – Timișoara 2023 for all” se concentrează asupra provocărilor cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de vedere, de auz și cele care utilizează fotoliul rulant în timp ce explorează orașul. Această inițiativă ambițioasă aduce în prim-plan și povestea lui Mihnea. El este unul dintre protagoniștii proiectului care ilustrează dificultățile cu care se confruntă aceste persoane în timp ce încearcă să navigheze în Orașul de Cultură Europeană.
„În România, 7% din populație este cu dizabilități și începe să fie din ce în ce mai vizibilă această minoritate. Nu cred că e vorba neapărat de neglijență, cât e vorba de priorități. Mereu se găsesc, cu siguranță, lucruri mai importante din punct de vedere al organizării, decât să găsim idei și soluții de accesibilizare a orașului. Chiar discutasem cu un prieten care făcea parte din administrație la un moment dat și am întrebat chiar acest aspect. Mi-a spus că există oameni care încearcă să aducă acest lucru în atenția primăriilor și în atenția factorilor de decizie din administrație, a marilor companii care pot sponsoriza lucrări, atât că este foarte greu pentru că mereu apar lucruri care se pare că au o prioritate mai mare”, a spus Mihnea.
Neglijența autorităților, sare pe rană pentru persoanele cu dizabilități
Pentru persoanele cu dizabilități situațiile în care ceva e mai prioritar decât problemele lor reprezintă mai mult decât o frustrare. Mai mult decât un incident neplăcut într-un context social sau public. Reprezintă o tristețe constantă care aliniază încet – încet oameni care au aceleași drepturi.
„Este puțin ciudat deoarece te aștepți ca într-o Românie a anului 2023, și nu mă refer aici doar la Timișoara, ca lumea să se preocupe mai mult de aceste lucruri și să vadă altfel minoritatea persoanelor cu dizabilități. Ne dorim să fim printre oameni, să nu simțim mereu că suntem într-un scaun rulant, să nu putem să vedem, să auzim și mereu să ne lovim de neglijența oamenilor. Eu ies destul de mult, sunt o persoană activă și văd oamenii. Unii privesc într-un anumit fel situația, cu empatie, ceilalți total diferit, de parcă se miră că mi-am permis să ies din casă, fiind o persoană cu dizabilități. Este ceva subiectiv. Fiecare are părerea sa. Dar noi ne dorim să convingem oamenii că nu scaunul contează, bastonul sau vorbele. Important este să fii om și e destul de important să ne regăsim unii pe alții”, a mai spus Mihnea.
Mobilitate redusă în Timișoara anului 2023
Orașul de pe Bega nu e prietenos persoanele cu dizabilități. Trotuarele înguste, lipsa rampelor adecvate și inaccesibilitatea multor clădiri și obiective turistice pot limita semnificativ capacitatea oamenilor cu dizabilități locomotorii de a explora orașul în mod independent. „La un moment dat, am avut nevoie să ajung la o farmacie și găsisem una în apropiere. Am mers și rampa de acces era înclinată la 45 de grade. Dar conform normelor, este făcută. Ideea era că nici dacă m-ar fi ajutat oamenii nu puteam ajunge în farmacie. Tot ce am putut face a fost să-i fac semn farmacistei care era înăuntru pentru a-mi putea ridica medicamentele. (…) Sunt multe locuri de acest fel”, a explicat Mihnea.
Mihnea și-a dedicat eforturile pentru a sensibiliza comunitatea cu privire la provocările cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în oraș. Prin implicarea lui, chiar în acest proiect, Mihnea a adus în prim – plan nevoile și aspirațiile celor care se luptă să-și facă loc într-un oraș care ar trebui să fie prietenos cu toți locuitorii săi.
Moment unic. Astăzi răsare Super Luna Albastră. Nu va mai fi vizibilă până în 2037