COMORILE MUZEELOR. Mostră de faună românească: huhurezul mic
La Muzeul Național al Banatului puteți descoperi nu numai artefacte istorice și obiecte de artă, ci și cum. Se prezintă fauna zonei. Aici sunt incluse exponate care reprezintă și mai multe păsări foarte interesante.
Specia cea mai comună şi mai larg răspândită dintre bufnițe, huhurezul mic (specia Strix Aluco) este întâlnită în ținuturile împădurite, în special în păduri mixte, sau marginea pădurilor de conifere, în parcurile şi grădinile mari din orașe. Aceste părăsi sunt carnivore. Paleta trofică variază în funcție de oferta habitatului. În apropierea așezărilor umane preferă păsările mici, iar în sălbăticie mamifere mici, precum: lilieci, râme şi insecte.
Huhurezul mic este o specie nocturnă, strigătul său nupțial „huu-huu-huhuhu” fiind bine-cunoscut (de la acesta şi provenința numelui).
De regulă, ultimele note sunt tremurătoare cu o tonalitate muzicală aparte. Femela are un timbru al vocii mai aspru, întrerupt, dar mai răspunde şi cu un strigăt „chiui-ui” ca de pisică. Trilurile tremurătoare, scoase de mascul pot fi auzite în principal în perioada de împerechere şi de înmulțire. Strigătul de alarmă este rapid şi furios: „cu-uit”.
Mai multe detalii despre huhurezul mic
Puii, de obicei trei până la cinci prezintă un puf alb şi dens. Strigătul lor este răgușit: „psi-ip“. Își părăsesc cuibul după 32 – 37 de zile și ating maturitatea sexuală la vârsta de 1 – 2 ani.
„Specie sedentară, huhurezul mic cuibărește în copaci scorburoși. Perioada de clocit se întinde din luna martie până în mai. Dacă e cazul, îşi apără puii cu curaj, deşi pasărea este relativ mică, având lungimea corpului de aproximativ 35 – 38 cm. Greutatea corporală este de 360 – 650 grame, iar anvergura aripilor 95 – 104 cm. Penajul este obișnuit, întâlnit des în cazul bufniţelor (Ord.Strigiformes), cu nuanţe sure. Există însă şi o variantă ruginie”, transmit reprezentanții Muzeului Național al Banatului.
În Colecţia ornitologică „Dionisie Linţia”, cea mai mare şi complexă colecție de păsări autohtone din România, specia Strix Aluco este bine reprezentată, alături de toate celelalte specii de bufniţe care se întâlnesc pe teritoriul țării noastre.