POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: ÎNGHEȚATA
Înghețata, cel mai delicios desert al verii, are o poveste veche care începe undeva înaintea erei noastre. Preferata marilor împăraţi ai lumii, care i-au păstrat secretul, îngheţata a fost, foarte, foarte mulţi ani, un preparat al înaltei societăţii.
Istoria înghețatei nu oferă un an sau un nume care să poată fi considerate o premieră în acest domeniu. Informațiile sunt multe și contradictorii.
Înghețata în Antichitate
Se spune că împăratului Tang din Shang (China) (1675-1646 î.e.n.) îi plăcea să deguste zăpada amestecată cu lapte şi sirop de fructe, o combinaţie ținută secretă mulţi ani. Nu există însă suficiente dovezi prin care descoperirea îngheţatei să fie plasată în acele vremuri îndepărtate.
Se știe, însă, că împăratul Alexandru cel Mare (356 î.e.n. – 323 î.e.n.) se bucura de beneficiile unui amestec de nectar, miere şi greață / zăpadă.
În Imperiul Roman, împaratul Nero Claudius Caesar (37-68 e.n.) obişnuia să-şi trimită slujitorii în munţi pentru a-i aduce zăpadă. În zăpadă se adăugau fructe şi siropuri, preparând ceva ce semăna cu sorbetul înghețat de azi.
Popularizarea înghețatei
În anul 1295 Marco Polo a adus din China în Italia o reţetă cremoasă care avea la bază lapte şi zăpadă, o compoziţie diversificată cu unele adaosuri. Ingredientele au stat la baza unei reţete dezvoltate în peninsula, în secolul al XVI-lea. În acelaşi timp, o reţetă de „lapte îngheţat” avea să ajungă şi la francezi (1553).
Aceştia îi datoreză delicioasa îngheţată ducesei italiane Caterina de Medici, căsătorită cu regele francez Henri al II-lea.
La nunta Caterinei de Medici cu Henri al II-lea al Frantei, care a avut loc în anul 1533, oaspeților li s-a servit, printre alte rafinamente culinare, si un desert înghetat, un fel de cremă dulce cu multe fructe.
În paralel, în Anglia, o „gheaţă cremoasă” era servită claselor sociale de rang înalt, iar, mai târziu, regelui Charles I.
La început, doar clasele bogate se puteau bucura de minunatul desert, însă, pe la 1660 înghețata a început să fie tot mai apreciată. Aceasta și datorită sicilianului Procopio, a cărui rețetă, pe bază de gheaţă, lapte, unt, smântână şi ouă, s-a dovedit un succes. Renumita sa îngheţată se putea cumpăra de la Café Procope, prima cafenea din Paris.
Un alt bucătar, francez de această dată, deschidea în Franţa primul restaurant în care se putea consuma îngheţată. Produsul său conţinea nu doar ingredientele de bază, ci şi ciocolată şi căpşuni, fiind păstrat în găletuşe ţinute în recipiente cu gheaţă şi sare.
Înghețata ajunge în America. Deserul preferat de George Washington
Americanii s-au bucurat de răcoritorul preparat abia din secolul al XVIII-lea. Îngheţata a fost adusă prima dată în America în anul 1744 de către un oaspete al guvernatorului din Maryland, William Bladen. În 1776, la New York se deschidea primul magazin destinat comercializării acestui produs. Îngheţata a fost şi desertul preferat al preşedintelui George Washington, care în vara anului 1790 ar fi cheltuit, potrivit mărturiilor unor furnizori, sume impresionante pentru înghețată.
Și emigrantii italieni venit cu înghețata, în secolul al XIX-lea, în America. Ei erau cunoscuți sub numele de „hokey-pokey“, care vine de la „ecco un pocco!“ („ia puțin!“), chemarea cu care ei se adresau cumpărătorilor.
În 1843 s-a inventat congelatorul pentru îngheţarea smântânii, iar în 1951 s-a deschis prima fabrică de îngheţată din SUA, în Maryland. La început Jacob Fussel, patronul acesteia, vindea produsul dintr-un vagon, dar, mai tarziu, a deschis câteva puncte de desfacere.
În 1899 a fost inventat un procedeu de omogenizare a îngheţatei, iar trei ani mai târziu un alt tip de congelator pentru îngheţată.
Înghețata în epoca modernă
Prima înghețată cu o consistență cremoasă a fost inventată în anul 1938, de către McCullough și fiul său, Alex, iar în anul 1940 au deschis primul magazin specializat în vânzarea acestui desert savuros, în orășelul Joliet, Ilinois, în apropiere de Chicago.
Epoca modernă a istoriei înghețatei a început la scurt timp după încheierea primului război mondial, când frigiderele electrice comerciale au devenit accesibile tuturor.
De aici și până la diversitatea din prezent nu a mai fost decât un pas. Au apărut mii de producători care fac o mulțime de varietăți de înghețată pentru a satisface toate gusturile. Există inclusiv înghețată sărată.
De altfel, nu mai este nici o îndoială. Înghețata rămâne cel mai delicios desert într-o zi călduroasă de vară.
Înghețată de vanilie – Rețeta
Ingrediente
250 ml. frișcă
250 ml. lapte
150 grame zahăr
1/2 păstaie vanilie
Preparare
Păstaia de vanilie se taie în două pe lung și se scot semințele. Laptele se pune într-un vas și se adaugă vanilia (semințele și păstaia tăiată) și se fierbe.
Între timp, gălbenușurile se bat cu zahărul până formeaza o spumă și apoi se adaugă treptat laptele fiert.
Crema astfel obținută se pune la fiert pe baie de aburi până se îngroașă un pic. Se așează castronul peste o oală în care fierbe puțină apă și se amestecă cu un tel. Nu se ține prea mult, doar până se îngroașă puțin. Dupa răcire se pune în frigider pentru jumătate de oră.
După ce se scoate din frigider se mai bate odată cu mixerul. Separat se bate frișca naturală (bine răcită la frigider și ea).
În bolul în care se află crema de ouă se adaugă treptat frișca cu ajutorul unui tel. Se omogenizează ouăle cu frișca și se obține compoziția de înghețată care poate fi pusă la congelat.
Se toarnă compoziția într-o cutie de plastic cu capac și se pune la congelator. Se amestecă tot la 30 de minute până îngheață de tot. Dacă nu se amestecă se vor forma cristale de gheață. Se poate servi cu diferite sosuri de fructe sau ciocolată.
Dicționar
î.e.n. : înaintea erei noastre, înaintea de începerea numărării anilor din calendarul actual
e.n. : era noastră
Sursa foto: Pixabay