COMORILE MUZEELOR: Inscripția monumentului dedicat generalului roman Marcus Claudius Fronto, care a guvernat Dacia
Comoara de azi e insccripția unui monument care are legătură cu cel care a guvernat Dacia. Marcus Claudius Fronto (ucis în luptă în anul 170 d.Hr.) a fost senator și consul roman și general în armata imperială romană în timpul domniilor împăraților Antoninus Pius (r. 138-61), Marcus Aurelius (r. 161-80) și Lucius Verus (r. 161-69). El a fost guvernatorul Daciei cucerite de romani.
În ciuda rolului său militar important sub Marcus Aurelius, existența lui Fronto este cunoscută doar din două inscripții, ambele conținând un rezumat al carierei sale. Una e o dedicație adresată lui Fronto (posibil pe soclul unei statui), pe când era guvernator al Daciei în 168 – 170, de către cetățenii din Colonia Traiana Sarmizegetusa. În aceasta el este lăudat ca „patron, cel mai curajos între oameni, cel mai generos dintre guvernatori”. Mai există un epitaf (inscripție funerară) gravat pe soclul statuii sale, ridicată în cinstea sa în Forul lui Traian din Roma.
Comoara Muzeului Național al Banatului
La Muzeul Național al Banatului se găsește prima inscripție menționată anterior. „Statuia și baza au fost ridicate de conducerea importantului oraș Colonia Sarmizegetusa în onoarea generalului, devenit apoi guvernator al provinciei Dacia, Marcus Claudius Fronto, numit și patron al coloniei, personaj de rang senatorial, dar cu rădăcini vechi în cadrul ordinului ecvestru.
Baza de statuie inscripționată face parte dintr-un lot de piese epigrafice aduse la Muzeul Național al Banatului în anul 1974 din parcul castelului de la Banloc (jud. Timiș). Inițial ea a fost descoperită în anul 1832 între ruinele forumului Ulpiei Traiana Dacica Augusta Sarmizegetusa. „Regina inscripțiilor” din Muzeul Național al Banatului, cum mai este menționată această epigrafă, are un text foarte îngrijit realizat, cu litere capitale estetic încrustate în piatră și a fost datată de specialiști ca provenind din anul 170, din timpul domniei împăratului Marcus Aurelius”, transmit reprezentanții muzeului.
A fost un mare războinic, premiat pentru faptele sale
În timpul Războiului Partic al lui Marcus Aurelius (161 – 166), Fronto a comandat inițial legiunea I Minervia, pe care în 162 a condus-o personal în lungul marș spre frontul de est de la baza sa permanentă de la Bonna, pe râul Rin, în Germania Superioară. În cursul acestui război, a obținut de la comandantul-șef nominal al campaniei, co-împăratul Lucius Aurelius Verus, cele mai prestigioase distincții de vitejie ale armatei: corona muralis (o coroană din aur, în formă de zid cu turnulețe, pentru primul om care escaladează un zid de oraș ocupat de inamic: rar acordată, deoarece un astfel de om nu supraviețuia aproape niciodată), corona vallaris (coroana de bastion), corona aurea (coroana de aur) și patru hastae purae (sulițe de aur în miniatură).
În plus, i s-au acordat 4 vexilla (steaguri onorifice de comandant, brodate cu fir de aur). În 163 a fost promovat la rangul de guvernator al unei provincii imperiale, la comanda forțelor romane din provinciile orientale Armenia, Osrhoene și Anthemusia. Ulterior, a devenit guvernatorul Daciei romane.