Locuri de poveste din România. Morile de apă de la Rudăria ascund povești fascinante
Una din întâmplările neașteptate pe care le poți experimenta este să ajungi în locuri mai puțin cunoscute, însă de o frumusețe rară. În județul Caraș-Severin se află cel mai mare complex cu mori de apă din România. Morile de apă de la Rudăria sunt foarte vechi, au sute de ani. O parte din mori sunt și astăzi funcționale, iar localnicii vin să își macine făina după o rânduială stabilită de comun acord.
În anul 1872 au existat 51 de mori, însă inundațiile care au avut loc în anul 1910 au produs pagube în rândul morilor, rămânând doar 22. O vizită în satul Rudăria oferă oportunitatea de a interacționa cu localnicii, de a explora peisajele naturale, de a participa la evenimente culturale sau de a gusta bucate tradiționale. Și, evident, e șansa de a trăi pe viu momentul măcinării cerealelor, așa cum se făcea cu secole în urmă.
Cum ajungem la morile de apă de la Rudăria
Satul Rudăria este accesabilă prin intermediul drumului național DN6, care leagă Caransebeșul de alte orașe și localități importante. Accesul spre mori este posibil acum și datorită proiectului „Traseul morilor de apă din Rudăria”, ce poate fi parcurs pe jos, în maximum trei ore, sau cu bicicleta în două ore. Drumul e asfaltat, ceea ce face posibilă plimbarea și cu mașina.
Localitatea Rudăria e atestată încă din secolul al XII-lea, iar morile puțin mai târziu, din secolul al XVIII-lea. Aceste mori au fost construite și utilizate, la comun, încă de la început, de mai multe familii din localitate. Chiar și astăzi sistemul de măcinare a făinii este organizat pe liste, în funcție de care sătenii își așteaptă rândul pentru a măcina cerealele.
Numele morilor şi legendele locului
Numele morilor de apă de pe Valea Rudăria sunt asociate unor vechi familii din comună: Brușoanea, Prudulea, Viloanea, altele proartă numele locului în care se află: Podul Ilochii sau La Tunel sau a unui lucru reprezentativ pentru respectiva moară, cum ar fi Îndărătnica de la Perete.
Tot despre această moară, Îndărătnica, localnicii spun că este locul în care o zână bună le-a redat tinerețea lui Mihai şi Auricăi, doi bătrâni între care, cu zeci de ani înainte, se înfiripase o iubire aparte ce dăinuise în timp. Legenda spune că Mihai provenea dintr-o familie bogată, pe când Aurica era fiica unor ţărani săraci. Cei doi s-au cunoscut la moară, însă iubirea lor nu a fost permisă de familii. Când s-au reîntâlnit la aceeași moară după mult timp, din râu s-a ridicat o lumină caldă și blândă ce se transformă într-o zână. Aceasta le-a îndeplinit dorinţa de a redeveni tineri pentru a-şi trăi dragostea împreună.
View this post on Instagram
O altă legendă spune că morile erau fermecate de spirite și călăuze supranaturale. În anumite nopți cu lună plină, morile prindeau viață și începeau să se rotească de la sine, în timp ce apa curgea într-o melodie fermecătoare. Locuitorii credeau că aceasta era o binecuvântare și un semn de prosperitate.
Unii consideră că apa care alimenta morile de apă din Rudăria avea puteri vindecătoare. Se spune că aceia care au băut din acest izvor au fost eliberați de boli și suferință. Locuitorii din împrejurimi veneau să se îmbăieze în apele izvorului pentru a-și vindeca afecțiunile și pentru a obține sănătatea.
Războiul cu turcii și morile de apă
În timpul luptelor istorice cu turcii, morile de apă din Rudăria au jucat un rol important în apărarea localității care era situată în zona de frontieră a teritoriilor controlate de turci și de Imperiul Habsburgic și care, astfel, a fost expusă riscului invaziei și jafurilor.
În acea perioadă de lupte, morarii și localnicii au folosit morile ca ascunzători strategice pentru a-și proteja teritoriul.. Această perioadă tumultuoasă a întărit legăturile dintre localnici și a creat o poveste de curaj care a fost transmisă de la o generație la alta.
Morile cu motor
Odată ce tehnologia s-a dezvoltat tot mai mult, morile de apă au fost înlocuite treptat de morile cu motor sau cu alte metode de măcinare mecanizată. Totuși, vechile mori tradiționale de apă își păstrează încă farmecul și atrag atenția turiștilor și a iubitorilor de tradiție, istorie și cultură. Dacă ajungeți în zonă, pe parcursul traseului veți avea ocazia să auziți ciripitul păsărilor, să admirați florile multicolore, sunetul apei, belșugul de vegetație și aerul curat. Ele vă vor încânta toate simțurile..
Text și fotografii: Delia Strîmbu