Locuri de poveste din România. Ați auzit de „măsuratul oilor”? Unitatea de măsură e cea pentru lichide
Banatul Montan ascunde multe comori ale naturii despre care puțini știu. Una dintre ele se află în comuna Eftimie Murgu sau Rudăria. Nu e doar comuna care găzduiește morile de apă, ci una care a pastrat traditiile de-a lungul generatiilor, „măsuratul oilor”.
Localnicii de astăzi, au păstat tradiția oieritului pe care părinții și bunicii acestora le-au păstrat cu sfințenie. Din primăvară și până toamna târziu în funcție de vreme, ciobanii duc oile la păscut, și le mulg, iar din laptele lor se prepară cașul și mai apoi celebra brânză de Rudăria.
Rudăria, cum mai e cunoscută localitatea Eftemie Murgu din județul Caraș-Severin este o bijuterie a arhitecturii țărănești de pe Valea Almajului.
Aici se poate ajunge aici pe DN 57B, un drum modernizat, accesibil și pitoresc. Localitatea Eftimie Murgu se află la 85 km de Reșița și 172 km de Timișoara. Peisajele te vor uimi odată ce pătrunzi pe tărâmul Caraș – Severinului. Munții și pădurile înverzite au multe povești. În drum spre Eftimie Murgu, turiștii adesea poposesc la Cascada Bigăr, desemnată cea mai spectaculoasă din lume. Această comună este una de poveste, aât datorită morilor de apă, care au făcut-o să fie faimoasă și vizitată de mulți turiști, dar și datorită tradițiilor care încă se păstrează de-a lungul generațiilor.
„Măsuratul oilor” la o stână din Rudăria
În fiecare an, acest obicei, „măsuratul oilor”, are loc în comună, între două mari sărbători ortodoxe, Sfântul Gheorghe (23 aprilie) și Sfinții Constantin și Elena (21 mai). În funcție de cantitatea de lapte provenită de la oile proprii, sătenii știau câtă brânză vor primi la vară din partea ciobanilor, acum văzându-se grija pe care au avut-o pentru hrana oilor şi pentru îmbunătăţirea rasei acestora.
„Măsuratul oilor” se refera de fapt la cântărirea laptelui pe care îl dau toate mioarele unui proprietar la un singur muls și, în funcție de această cantitate se calculează câtă branză revine fiecărui proprietar de oi, indiferent dacă are trei oi sau trei sute de oi.
Ce este smâlzul oilor
În jurul prânzului, când oile sunt aduse de la păşune, pe rând, toate trec printr-un ţarc și de acolo prin strungă, unde fiecare cioban îşi mulge mioarele şi își cântărește laptele cu barcul (un băț). Ciobanii își mulg oile, apoi se adună la măsuratul laptelui. Laptele se toarnă într-o căldare îngustă și înaltă, apoi se măsoară cu un băț de lemn care are gradații ce corespund unui anumit volum, aproximativ 10 litri.
Dacă veți participa la „măsuratul oilor”, la Rudăria veți vedea că oamenii obișnuiesc să arunce bani în vasele în care s-a colectat laptele. Aceștia consideră că aruncând bani, la anul vor avea mult mai mult lapte. Banii se împart apoi copiilor care partcipă la eveniment.
După ce se încheie „măsuratul oilor”, activitatea la stână continuă în ritm normal. Laptele trebuie preparat și transformat în caș și urdă. Această tradiție este și motiv de petrecere pentru că este pentru prima dată în an când se întâlnesc toți proprietarii de oi de la o stână. Turiștii sunt bineveniți să participe la sărbătoare. Sătenii pun la dispoziție o căruță pentru urcarea și coborârea la și de la stână. Sau, desigur, se poate urca chiar pe jos, admirând peisajele de vis ale munților.
Deliciile culinare specifice la Rudăria
Localnicii își întâmpină invitații cu brânză, clisă (slănină) friptă, urdă, și miel umplut cu măruntaie fierte, cartofi, ceapă prăjită, la proțap. Pregătirea fripturii durează aproximativ patru ore după ce se face un jar destul de consistent. Nu lipsește nici desertul, cozonacul tradițional cu mac.
Astfel, o vizită la Rudăria vă poartă mai aproape nu doar de identitatea locurilor, ci și de bucătăria localnicilor. Jurnalistul ȘTIRI PENTRU COPII a participat la „măsuratul oilor”, unde au luat parte copii și tineri interesați de tot ce se întâmplă la stână, așa că suntem siguri că oieritul va continua încă mulți ani prin zona Văii Almăjului.
Traseu de ciclism până la Dunăre
Nu în ultimul rând, dacă ajungeți în zonă, e bine să știți că există și o rută ciclistă. Aceasta pleacă de pe Semenic, trece prin satul cu morile de apă, coboară la Dunăre. De acolo urcă spre satele ceheşti şi, din nou, spre Semenic. Traseul este de 30 de kilometri. Așadar, cei pasionați de ciclism pot avea parte de o drumeție de neuitat, făcând un popas la morile de apă
Text de Delia Strîmbu
Fotografii: Sorin Bogdan
Locuri de poveste din România. Casa Ceaiului din Satul Regal, deschisă pentru public