Locuri de poveste din România. După declanșarea pandemiei vacanțele exotice sau în străinătate nu prea vor mai fi posibile. Iar toată atenția se întoarce spre locurile din țară. România e o țară fabuloasă, cu toate formele de relief, care merită să fie descoperită. De aceea, continuăm rubrica noastră despre locuri de poveste din România. Copii, dați-le idei părinților!
În apropierea Municipiului Petroșani, județul Hunedoara, se află una din puținele peșteri naturale accesibile pe toată lungimea. Este vorba despre Peștera Bolii, care e străbătută de la un capăt la altul de pârâul Jupâneasa. În interiorul peșterii se regăsește chiar și o scenă. Zona are o acustică extraordinară, așa că se pot susține acolo diferite concerte și spectacole. Numele peșterii nu are legătură cu vreo boală, ci mai degrabă face referire la numele unei familii. „Numele peșterii provine de la Familia Bolia, care este menționată pentru prima oară în anul 1404 într-un act de donație al regelui Sigismund. Prin acesta, voievodul Bolia, din Țara Zarandului, primea proprietăți de pământ și păduri în zonă”, potrivit gohunedoara.com.
Peștera Bolii a fost locuită de oamenii timpurilor preistorice. Acolo au fost descoperite mărgele și vase de lut, precum și unelte de piatră și os. De asemenea, cercetătorii spun că peștera a servit și drept adăpost pentru mărfurile aduse de negustori.
Alte detalii despre Peștera Bolii
Peștera Bolii are o dimensiune impresionantă. Ea are forma unui tunel, fiind săpată de apele vijelioase ale pârâielor Jupâneasa și Galbina, la o altitudine de 720 m. Lungimea peșterii, de la intrare până la ieșire, are în jur de 544 de metri, iar lungimea tuturor galeriilor este de peste 1.400 de metri. Intrarea în peșteră are 20 de metri lățime și aproximativ 10 metri înălțime, însă în interior unii pereți măsoară chiar și 45 de metri înălțime.
De pârâul Jupâneasa, cel care străbate peștera, se leagă o frumoasă legendă. Se spune că a existat o femeie pe nume Jupâneasa, care era stăpână pe acele pământuri. Iubitul ei era plecat în război, așa că mergea în peșteră și se ruga la icoana Sfintei Fecioare Maria să ajungă să fie din nou împreună cu el. Icoana respectivă este o apariție naturală în stâncă pe care turiștii o pot admira și astăzi. Legenda spune că rugămințile femeii au fost ascultate, iar aceasta a fost transformată într-un pârâu care curge vijelios la vale, în căutarea iubitului.