„Bijuterii ca-n epoca de piatră” – atelier pentru elevii dintr-o comună timișeană
Atelierul „Bijuterii ca-n epoca de piatră”, organizat de Muzeul Național al Banatului la Liceul Teoretic „David Voniga” din Giroc, a fost un succes.
O experiență unică
Elevii clasei a V-a au avut parte de o experiență unică în care s-au transformat în adevărați oameni preistorici și au descoperit secretele prelucrării cochiliilor de moluște pentru a crea bijuterii deosebite. Ionela Rădac, Ștefan Popa și Silviu Mureșan, le-au arătat elevilor cum se poate perfora scoica cu ajutorul pietrei. Apoi fiecare elev a testat cu mare entuziasm o variantă alternativă, utilizând o fâșie de șmirghel.
În cadrul atelierului, elevii au avut parte de dezbateri interesante din domeniul bioarheologiei și au fost curioși să afle detalii despre moluște și modul în care acestea au fost utilizate de-a lungul istoriei.
“Cu siguranță, atelierul „Bijuterii ca-n epoca de piatră” a fost o experiență memorabilă pentru toți cei implicați și suntem încântați că am putut aduce un strop de istorie și tradiție în viața lor” spun reprezentanții muzeului.
Despre muzeu
La iniţiativa marelui om de cultură Ormós Zsigmond, prefectul comitatului Timiş şi a unui grup de intelectuali, în 25 iulie 1872 s-a înfiinţat prima societate ştiinţifică din Banat, cu denumirea Societatea de Istorie şi Arheologiee. A avut ca scop constituirea unui muzeu istorico-arheologic în Timişoara. Primele obiecte de patrimoniu înregistrate în inventarul său au fost depozitate iniţial într-o încăpere din Palatul Episcopiei de Cenad. Acestea proveneau din donaţii, descoperiri arheologice întâmplătoare şi achiziţii.
In 1877 a avut loc deschiderea oficială a Muzeului Banatului pentru public.La 1919, odată cu integrarea Banatului în cadrul statului naţional unitar român, Muzeul Banatului a intrat într-o nouă perioadă. O activitate importantă în vederea reorganizării muzeului a avut-o Emanuil Ungureanu, care a deţinut în anii interbelici funcţia de inspector cultural al oraşului Timişoara.
Un muzeu fără spaţii
Muzeul s-a confruntat în întreaga perioadă interbelică cu lipsa spaţiului. In anul 1937 i s-a atribuit o parte din Palatului Cultural al oraşului. Cu toate aceste greutăţi, colecţiile sale au sporit. Un rol important în propăşirea instituţiei l-a avut Ioachim Miloia, Dionisie Linţia, Aurel Ciupe, Marius Moga. Au fost cercetate bisericile de lemn din Banat, au avut loc săpături arheologice organizate ştiinţific. S-au îmbogăţit colecţiile de ştiinţe naturale şi de artă prin intrarea în patrimoniul lor a unor piese foarte rare. Cel de-al doilea război mondial a îngreunat bunul mers al Muzeului Banatului. Evacuate din cauza bombardamentelor, multe dintre piesele instituţiei au fost jefuite de trupele sovietice aflate în Timişoara.
Muzeul Banatului a fost transferat într-o clădire adecvată menirii sale, Castelul Huniade. După anul 1950, colecţiile Muzeului Banatului s-au îmbogăţit cu piese muzeale valoroase.