Diabetul de tip unu la copii. Care sunt cauzele îmbolnăvirii și care sunt simptomele bolii
Diabetul de tip unu la copii este o afecțiune în care organismul copilului nu mai produce un hormon important numit insulină. Copilul are nevoie de insulină pentru a supraviețui, așa că insulina lipsă trebuie înlocuită cu injecții sau cu o pompă de insulină. Deoarece această boală afectează mulți copii și tineri din întreaga lume, astăzi vă prezentăm care sunt cauzele îmbolnăvirii și care sunt simptomele bolii.
Diabetul este o boală ce afectează una din zece persoane. Una din cinci persoane nici nu știe că are această afecțiune. Copiii nu sunt scutiți de pericole sau de boală. Nutrienții din alimente sunt transformați într-un zahăr numit glucoză. Persoanele cu diabet zaharat de tip unu nu pot produce insulină. Fără aceasta glucoza este „blocata” în fluxul sanguin, ceea ce duce la un nivel ridicat de glucoză în sânge. Diabetul de tip unu afectează aproximativ unul din 400 de copii, adolescenți și adulți tineri sub 20 de ani.
Diabetul la copii
Copiii diagnosticați cu diabet de tip unu sau tip doi au, de obicei, în jur de 13-14 ani. Un diagnostic pentru tipul unu poate veni însă mult mai devreme, la vârste fragede. Diabetul de tip unu este cauzat de incapacitatea pancreasului de a produce insulina. Cauza exactă a diabetului de tip doi nu este cunoscută în prezent. Istoria familiei și genetica joacă totuși un rol important. În cazurile în care unul sau ambii părinți suferă de diabet, șansele ca acesta să fie transmis sunt ridicate. Copiii cu diabet zaharat de tip doi nu pot procesa corect zahărul.
Putem preveni diabetul?
Nu există o strategie de prevenire a dezvoltării diabetului de tipul unu până în prezent. Deoarece diabetul nu poate fi prezis cu certitudine, este recomandat să supunem copii la teste de sânge speciale pentru a măsura riscul de diabet. Ca răspuns la întrebarea ”COPILUL MEU A FĂCUT DIABET TIP 1. CE SE PUTEA FACE SĂ NU FACĂ BOALA ASTA?” doctorul Adrian Copcea explică, într-o postare de pe social media faptul că ”această întrebare va persista o vreme după diagnostic dar va dispărea odată cu acceptarea, care e şi ultimul pas psihologic ca reacţie la diagnostic. Răspunsul este: NIMIC. Doar anul trecut s-a găsit o modalitate, destul de fragilă, de a întârzia cu 2 ani debutul diabetului tip 1 la o persoană cu anticorpi care e aproape de pasul clinic al bolii…Nimeni nu a greşit cu nimic, din păcate acest set de boli numite „boli autoimune” sunt încă o enigmă în medicina modernă. Le diagnosticăm, le tratăm, dar nu ştim de ce apar, de ce corpul alege să atace un organ anume.”.
Poate diagnosticul să fie greșit?
”Din păcate este extrem de mică, practic cvasi-inexistentă posibilitatea ca diagnosticul de diabet tip 1 să fie unul greşit. De obicei există diferite simptome – precum urinatul în cantităţi mari, setea, consumul mare de lichide, oboseala, ameţelile, mergând până la o respiraţie cu miros de acetonă – care determină vizita la medic şi care, pe acest fond documentează o glicemie mare (să zicem de ordinul 300 sau 400 sau 500 mg/dl) şi care diagnostichează aproape instantaneu „diabet zaharat tip 1”. Sau doar „diabet zaharat” în cazul în care există dubii legate de tipul de diabet” mai scrie doctorul Adrian Copcea.
Care sunt simptomele diabetului de tip unu?
Conform mayoclinic.org, părinții trebuie să fie atenți la următoarele simptome ale bolii:
- ”Sete crescută,
- Urinare frecventă, posibil udarea patului la un copil antrenat pentru toaletă,
- Foame extremă,
- Pierdere în greutate neintenționată,
- Oboseală,
- Iritabilitate sau schimbări de comportament,
- Respirație cu miros de fructe”
Sursa foto: pinterest.com
Astăzi comemorăm victimele Holocaustului. Ce ne amintește istoria tragică a acestei perioade