Minciuna la copii, un indicator de dezvoltare sănătoasă a creierului. Ce spun cercetătorii
Copiii mai au obiceiul să mintă, iar părinții încearcă să-i învețe cum pot ei mai bine că nu e frumos să minți și că trebuie să spui adevărul întotdeauna. Totuși, un studiu recent arată că minciuna la copii e un indicator de dezvoltare sănătoasă a creierului.
Cercetarea a fost realizată de specialiști din Polonia și Canada, participând la ea 252 de copii. Cercetătorii au analizat autocontrolul copiilor la vârsta de 18 luni, cerându-le să nu tragă cu ochiul la o jucărie. Aceiași 252 de copii au fost testați din nou la vârsta de doi ani și apoi din nou șase luni mai târziu. Doar 35% dintre micii participanți nu s-au supus cererii de a nu se uita, dar 27% dintre cei care au tras cu ochiul au susținut în mod fals că au făcut ceea ce li s-a spus.
Încă de mici, copiii sunt învățați că minciuna e ceva rău. Totuși, în anumite contexte, ei sunt încurajați să mintă. De exemplu, când nu vrei să rănești sentimentele cuiva cu vorbele tale. În ceea ce privește copiii participanți la studiu, cercetătorii spun că există multe motive pentru care aceștia au mințit. Prima dată au făcut-o cel mai probabil fiindcă erau foarte mici și nu au înțeles întrebarea. Apoi, mai există și situația în care copiii au tendința de a spune mai ușor „da” decât adulții. În plus, cercetările arată că cei mici au nevoie să exploreze și să testeze limitele unui nou concept înainte de a-l înțelege.
Minciuna, un semn important în viața copiilor
Cei mici încep să înțeleagă ce este minciuna în anii preșcolari. Studiul ne arată că, dacă copilul minte, acesta e un semn al faptul că face un progres în ceea ce privește abilitățile sociale. Chiar dacă minciuna e văzută rău și trebuie controlată, ea indică o dezvoltare sănătoasă a creierului la copii și reprezintă o etapă importantă din punct de vedere cognitiv, potrivit theconversation.com. Minciunile inițiale ale copiilor au doar câteva cuvinte. Pe măsură ce abilitățile lor cognitive se dezvoltă, minciunile lor devin mai complexe. Minciunile implică mai multe cuvinte și pot fi menținute pe o perioadă mai lungă de timp. Ca să mintă, copiii trebuie să fie capabili de trei lucruri. Să aibă suficientă stăpânire pentru a depăși tendința de a spune adevărul, să creeze simultan scenarii alternative și să fie capabili să se comporte în funcție de scenariul pe care-l creează.
Comportamentul pe care-l au părinții poate influența dacă copiii spun sau nu minciuni. Dacă observă că o altă persoană primește fie o recompensă pentru că spune adevărul, fie o pedeapsă pentru că minte, ei vor fi mai predispuși să spună adevărul. De asemenea, cei care văd că mărturisirea unei fapte greșite a fost recompensată sunt mai predispuși să spună adevărul.