Poveştile unor copii ucraineni refugiaţi în România
Organizația Salvați Copiii România demarează o campanie de conștientizare publică. După zece luni de război, Salvați Copiii România spune zece povești a unor copii ucraineni care au fugit din calea războiului.
Copiii refugiați din Ucraina au ajuns în atenția Organizației Salvaţi Copiii România. Ei au fost asistați umanitar, împreună cu familiile lor. Au povești greu de înţeles şi de acceptat, chiar și pentru un adult. Reprezentanții organizației le acordă sprijin socio-emoțional și educaţional, pentru ca trauma să poată fi depășită. La capătul a zece luni de război care a dislocat milioane de copii din Ucraina, Salvați Copiii România spune poveştile câtorva dintre acești copii. Ororile prin care au trecut ei trebuie ştiute și înțelese. Sunt copii care și-au abandonat casele, școlile și, în majoritatea cazurilor, tații. Unii dintre aceștia au murit.
Iată cele zece povești, dezvăluite de Salvaţi Copiii:
Povestea mamei care și-a îngropat soțul
Olena are două fete: Valeria, de 13 ani și Anghelina, de 8 ani. A plecat din Odessa pentru a-și pune copilele la adăpost. În urmă a rămas tatăl, să lupte în războiul din Ucraina. Zilele acestea, Olena a cerut ajutorul, să aibă cineva grijă de cele două fete, cât ea se întoarce în Odessa, să-și îngroape soţul. O mină a explodat și au murit mai mulți soldați, printre care și el. Nu poate să-l ştie îngropat fără să-și ia rămas-bun.
Cei trei frați rămași fără casă
Anna, 7 ani, Anton 16 ani și Luca, 4 ani au ajuns în România la începutul lunii martie, la puțin timp după ce a început un război care nu s-a terminat, deși cei trei frați au sperat toată vara că se vor putea întoarce acasă. Ei au plecat din Harkov spre Republica Moldova, după ce casa lor a fost avariată de bombe. Acum locuiesc în Botoșani, unde copiii mai mari studiază online cursurile, conform programei din Ucraina (clasa a I-a și clasa a X-a). Băiatul de 4 ani merge la grădiniţă în Botoșani. Toți merg la cursuri de învățare a limbii române. Pe timpul verii, copiii au frecventat programele educațional-recreative.Tatăl lor a venit cu ei, dar s-a întors în Ucraina, iar mama a intrat în programul de asistență umanitară al organizaţiei.
Viktor și trauma războiului
Valentina (33 ani) și fiul său, Viktor (9 ani) locuiesc în Suceava. Pe 11 septembrie 2022, Viktor și bunica lui, Inga (56 ani), împreună cu un grup de copii din regiunea Kiev au venit în Suceava, fugind din cauza războiului. Viktor frecventează online în Ucraina o şcoală pentru copii cu cerințe educaționale speciale, clasa a treia. După evenimentele traumatice din orașul unde locuiau, copilul a suferit un regres în dezvoltare. În octombrie a venit şi mama lui Viktor, Valentina, pentru a fi alături de copil. Valentina a lucrat brutar și acum continuă să gătească pentru copiii care vin din Ucraina. Tatăl a rămas în Ucraina, în război. Familia a beneficiat de consiliere individuală cu psihologul. Au fost înregistrați la medicul de familie cu ajutorul asistentului social. Viktor frecventează activitățile “Școală după şcoală” și copilul arată rezultate bune în dezvoltare.
Să-și aducă băiatul la adăpost
Milana a venit în România din Zaporojie cu băiatul ei de 12 ani. Voia să-l pună la adăpost. Era 23 martie 2022. Soțul ei a rămas pe front să lupte. Mama a decis să rămână în România, la Iași, și a reuşit să-și deschidă propriul ei laborator de patiserie, în apartamentul ei închiriat, unde lucrează cu două persoane cofetar-patiser din Ucraina.
„I-am luat locul la volan soțului meu și el a rămas în urmă”
„Când fetele noastre au văzut un elicopter negru al trupelor rusești pe geam, soțul meu a spus că trebuie să părăsim imediat apartamentul. Drumul de la Cernăuți ne-a luat 19 ore și în tot acest timp fiica cea mică Anastasia s-a comportat demn şi a fost curajoasă. Fiica mai mare, are 12 ani, mi-a fost de ajutor și m-a sprijinit moral mult. I-am luat locul la volan ca să continui drumul, iar el a dispărut în spatele dealului. În aprilie am cunoscut-o pe Iulia, coordonator local la Salvați Copiii, iar în iunie a fost angajată în cadrul organizaţiei. Proiectul la care lucrez acum îmi dă șansa să sprijin persoanele care fug de război. Seara, când simt că este foarte greu, ies liniștită la mașină, iau geaca soțului meu, mă strecor în ea și strig de disperare și durere. Nu m-am gândit niciodată că voi experimenta vreodată toate ororile războiului. Nu înțeleg cum în lumea de astăzi este posibil să ai o imaginaţie atât de bolnavă încât să invadezi o altă țară, să omori oameni, să demolezi și să distrugi totul”.
Le e dor de tatăl lor
Olha locuia împreună cu soțul ei și cele două fete în Kiev. Când a început războiul, cel mai sigur adăpost din zonă a fost fabrica farmaceutică în care lucra soțul ei. Cei patru au locuit pentru o lună și jumătate în fabrică, încercând să își protejeze viața. Dar Olha a considerat că acela nu era un mod de viață potrivit pentru cele două fete, aşa că într-o zi a hotărât să plece.
Şi au venit în România. „Românii sunt foarte ospitalieri, spune Olha. M-am simțit bine primită și tratată cu grijă. Acum, în Ucraina, situația este foarte dramatică. Oamenii trăiesc fără energie, fără gaz, e frig, este foarte greu. Fetele mele se simt foarte bine aici”. Le este foarte dor de tatăl lor, dar și de cățelul lor din Ucraina. Fetele merg la școală (Polina clasa a II-a) și grădiniță (Kira) în limba ucraineană. Le place, au o viață socială activă.
Tatăl a rămas în urmă
Luydmila este mama a două fete, Julia, de 4 ani și Olessia, de 7 ani. A ajuns în Iași pe 25 octombrie 2022. Vine din regiunea Odessa. Luydmila a ales să vină în România, la Iaşi, la recomandarea unor prieteni, care i-au povestit că românii sunt chiar foarte ospitalieri și că poate cere ajutorul Organizației Salvați Copiii România din Iaşi.
Luydmila a plecat de acasă, împreună cu cele două fete, pentru că nu era în siguranță. Soțul acesteia a rămas în Ucraina, având diabet cu grad de invaliditate; nu a venit împreună cu familia în România pentru că nu era sigur dacă va primi servicii gratuite medicale și tratament pentru diabet.
Trauma războiului a lăsat semne
În iulie 2022 a ajuns în România Danylo, împreună cu mama sa. În vârstă de 7 ani, Danylo suferă de tulburări de comportament și deficit de atenție, accentuate de contextul războiului. Băiatul este în grija Salvați Copiii, unde a primit suport psiho-emoțional de la specialiști ai organizaţiei.
Totodată, acesta a primit îngrijirea unor psihoterapeuți și neurologi români, pentru a continua tratamentul pe care-l făcea în Ucraina. Danylo a fost înscris la Școala nr. 73, din București, într-un program de tip Școală după Școală, derulat de Organizația Salvați Copiii. Toți copiii de aici au beneficiat de remediere școlară, sprijin la teme, activități recreativ-educaționale, rechizite si materiale școlare.
Povestea Katerinei
Katerina, în vârstă de 8 ani, s-a prezentat la hub-ul Salvați Copiii împreună cu mama, 37 de ani și sora ei, în vârstă de un an și jumătate. Ele au ajuns pe 28 septembrie 2022 şi au beneficiat de serviciile oferite. Tatăl lor a rămas în Ucraina. Singurul ajutor material este cel oferit de organizații. Pe parcursul evaluării, s-a constatat că fetița are nevoie de un medic de familie pentru a primi o trimitere către un medic neurochirurg pediatru.
În urmă cu doi ani a suferit un traumatism la coloană, în zona toracală, și de atunci are nevoie de monitorizare constantă. Cazul familiei a intrat în monitorizarea organizaţiei. Au fost întocmite demersurile necesare pentru ca fetița să fie luată în evidența unui medic de familie. Ulterior a fost însoțită la controlul de specialitate, fiind decontate cheltuielile pentru investigațiile medicale.
Să fugi de război la 11 ani
Mariia are 11 ani. Ea a venit împreună cu fratele ei mai mic, cu mama și bunica ei în România. Maria a suferit în urmă cu un an și jumate un accident la piciorul stâng. Problema ei ortopedică este în curs de soluționare în cadrul Spitalului clinic de copii Grigore Alexandrescu.
Despre Organizaţia Salvaţi Copiii România
Salvați Copiii România și-a diversificat programul destinat copiilor refugiați din Ucraina. Dincolo de asistența umanitară imediată, a creat un program de incluziune educațională pentru copiii ucraineni. Au fost sprijiniți peste 1.500 de copii, dintre care 600 de copii în cadrul programului special de tip After School, în limba ucraineană. La fel s-a procedat şi în cadrul școlilor de vară, derulate în 14 școli/centre educaționale și 900 de copii prin activitățile Școlii Mobile. Începând din 25 februarie, Organizaţia Salvați Copiii este alături de refugiații ucraineni, evaluează constant nevoile sau oferă asistență umanitară.
„Dreptul la pauză”, o campanie anti – bullying lansată de Salvați Copiii