Meseria este brățară de aur, așa spune un vechi proverb românesc. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au avut îndeletniciri care le-au permis să își câștige existența. Astăzi sunt atât de multe oferte pe piața muncii încât nu mai știm exact ce responsabilități are fiecare angajat. ŞTIRI PENTRU COPII relatează în fiecare săptămână despre o meserie, pentru a vă ajuta să vă orientați în viitoarea carieră. Astăzi vorbim despre ce face un jongler. Aflați mai multe despre o meserie în care trebuie să ai multă răbdare, muncă și talent.
Pentru a afla ce presupune această meserie am stat de vorbă cu un jongler la început de carieră. Acesta se numește Alex Varga, este din Cluj și are 19 ani. Face jonglerii cu opt mingi, opt cercuri, șase bulave (veți afla mai jos ce sunt ele) și cinci torțe cu foc. Și, înainte de spectacole, repetă două, trei sau chiar patru ore. „În spectacol, nu numai eu, ci și toți jonglerii, fac cu o bucată sau cu două mai puțin decât folosesc în timpul antrenamentului, astfel încât să iasă perfect”, ne spune tânărul jongler.
Alex e pasionat de lumea circului încă de mic. După ani întregi în care s-a pregătit singur, acasă, anul acesta a fost angajat la circ. „Cu circul e primul meu sezon. Am început în februarie, la Oradea. Asta după șase ani de repetiții acasă cu jongleria. Am început la vârsta de 12 ani și jumătate, aproape 13. Și, după șase ani de repetiții, totul începând din hobby, am ajuns să-mi câștig existența din asta, ca artist”, ne-a mai povestit Alex Varga.
Încă de mic, părinții îl duceau pe Alex la circ, acolo unde era foarte cuminte. Nu era dată să vină vreun circ la Cluj și el să nu meargă. Practic, așa s-a dezvoltat pasiunea pentru ceea ce avea să urmeze. „Părinții m-au dus la circ la vârsta de patru ani. Mi-au povestit că era singurul program unde am stat cuminte, eram fascinat de tot și ei credeau că aici o să ajung. Cum veneau circurile la Cluj, chiar și de mai multe ori, trebuia întotdeauna să mă ducă ori mama, ori tata. Atât de fascinat eram”, și-a amintit Alex.
La circ sunt mulți artiști, însă Alex a ales jongleria. „Întotdeauna mă gândeam ce ar trebui să încep să repet. Orice legat de circ, dar ceva ce să pot practica singur, fără să trebuiască fie lângă mine cineva din lumea circului. Și mă gândeam că jongleria e ceva ce se bazează 100% pe mine, pe răbdare și pe muncă. Adică nu ceva cum e dresajul de animale, unde trebuie să ai din tată-n fiu baza, sau o acrobație mai periculoasă. Nu am avut condiții pentru așa ceva. Și jongleria mi s-a părut cea mai accesibilă pentru mine.
Am început cu trei mingi de tenis și după aceea mi-am cumpărat accesorii de jonglerie: mingi, cercuri și bulave, cum le spunem noi. Ca să înțeleagă toată lumea, au formă de popice, dar noi le numim bulave. De la trei mingi am ajuns la patru, la cinci și acum la opt. După aceea am început cu cercurile și mai la sfârșit cu bulavele. Acestea sunt și etapele de dificultate. Cel mai ușor e să jonglezi cu mingi, după aceea cu cercuri și la final cu bulave. Asta la 12 ani și jumătate, aproape 13.
După multe repetiții, în 2017, am avut ocazia, la un circ care a venit pe vremea aceea la Cluj, să-mi prezint numărul format de mine în fața publicului. Erau în jur de 200 – 300 de persoane în fiecare zi. Emoțiile le-am trăit înainte să intru în arenă, și după. Orice artist spune că dacă nu ai emoții nu ești artist cu adevărat. Trebuie să ai, asta îți dă o adrenalină să evoluezi mult mai bine în fața publicului. Și emoțiile le trăiești înainte de număr și după număr, când lumea te aplaudă. În timp ce faci numărul de jonglerie, nu simți asta”, ne-a spus jonglerul.
Aplauzele joacă și ele un rol important și au însemnat mult pentru Alex. „A fost ceva nemaipomenit. Atunci am simțit pentru prima dată rezultatele și că într-adevăr a meritat munca. Am și lăcrimat și am și țipat de fericire. Nu prea mai țin minte altceva, eram așa entuziasmat”, și-a amintit tânărul jongler.
Un an mai târziu, acesta și-a prezentat numărul din nou. „În 2018 am avut iar ocazia, la un alt circ, timp de trei săptămâni, să-mi prezint numărul. Până atunci am mai evoluat, dar sentimentul cel mai plăcut era că foarte multă lume, din public, m-a recunoscut. După aceea, până acum, nu am mai avut ocazia să mai apar în fața publicului, căci a venit și pandemia și toate circurile, teatrele s-au închis. Și, printr-o cunoștință foarte bună, care-mi e și un fel de mentor, un clown foarte bun, am avut ocazia să mă angajez”, a spus Alex.
Ca să fii jongler nu nevoie să urmezi vreo școală anume. El, de exemplu, a studiat muzică și apoi școala profesională de bucătari. Jongleria a învățat-o singur, din pasiune. „Din păcate, cea mai apropiată școală de artiști de circ este la Budapesta și părinții mei n-au vrut, de la o vârstă mică, să ne despărțim. Știau că și fără școală de specialitate o să ajung aici. Am învățat din tutoriale de pe YouTube și de la alți jongleri cu care am luat legătura pe Facebook. Le trimitem video-uri cu mine și ei mă corectau, îmi spuneau cum să arunc, cum să țin mâna. Toate chestiile care contează”, a povestit jonglerul.
Jongleria nu e ușoară și ne dăm seama de acest lucru urmărindu-i pe cei care fac asta. Dacă nu credem, putem încerca. Alex consideră că pentru a putea practica această meserie trebuie să muncești, să ai răbdare și să fii foarte pasionat. „Eu zic că 50% e muncă și 50% e talent. Dacă ai ambele părți, poți să devii un artist foarte bun. Fie că e vorba de jongler, acrobat, dresor sau echilibrist, orice. La jonglerie trebuie să fii și foarte răbdător. De foarte multe ori am aruncat toate lucrurile pe jos și am început să plâng fiindcă eu credeam că nu o să pot să reușesc. Și într-un final am reușit. Acele momente de împlinire, de bucurie, m-au împins tot mai în față și simțeam că dacă nu mă dau bătut o să pot să-mi împlinesc visul”, ne-a povestit Alex.
Atunci când ești jongler la circ, nu te joci doar cu mingile, cercurile sau bulavele. „Pe lângă număr, în lumea circului, aproape toți artiștii ajută la montare și demontare de cort. Pe lângă asta, fac și reclamă”, ne-a spus Alex. Pentru el, cel mai dificil moment e montarea și demontarea cortului. În rest, fiecare zi pare a fi una liberă, chiar dacă are spectacol. „Cel mai dificil moment e montarea și demontarea cortului circului. În afară de asta, toate zilele noastre sunt o poveste. Și sunt zile libere, cum ar veni. În afară de spectacol. Pentru că spectacolul pentru toți artiștii este paradisul în ziua aceea. Nu simțim că lucrăm. La noi munca așa zisă este de două zile: montarea și demontarea cortului”, ne-a explicat jonglerul.
Deși e la început de drum, Alex îi ajută pe cei care vor să pornească în această direcție. La fel cum și el a fost ajutat la rândul lui. „Am câteva cunoștințe care au 15, 16 ani care doresc să devină jongleri și vorbim des. Îmi trimit videoclipuri, cum am făcut și eu, și imediat văd greșelile. Nici eu nu mă simt încă perfect. Întotdeauna ai de corectat. Niciodată nu poți să fii perfect. Jongleria e o meserie în care întotdeauna poți să evoluezi. De la cinci la șase, de la șapte la opt, la nouă, până la 12. Deci nu poți să spui gata, sunt perfect, am ajuns la un nivel de la care nu mai pot mai sus. Întotdeauna se poate mai sus”, ne-a mărturisit jonglerul.
În final, Alex le-a oferit copiilor care vor să devină jongleri și câteva sfaturi. „Le recomand copiilor să facă asta numai și numai cu pasiune. Fără, chiar nu au să reușească. Și să se gândească că e altfel când practici acasă și e altfel când săptămână de săptămână îți schimbi locul. De multe ori ne confruntăm cu lipsa curentului electric sau a apei, până se fac racordurile. Câteodată e foarte frig, câteodată stăm în ploaie și trebuie să montăm și să demontăm cortul, sunt niște lucruri pe care le poți suporta numai și numai dacă-ți place”, a încheiat jonglerul Alex Varga.
Sursă foto: Horea Preja
O meserie care necesită atenţie şi pasiune. Cum e să fii muzeograf specializat pe Belle Époque