Cum le vorbim celor mici despre moarte. Oraşul unde se organizează pentru copii plimbări prin cimitire
Este esenţial să le povestim copiilor despre moarte. Ei trebuie să fie familiarizaţi cu conceptul de moarte, încă de la vârste fragede. Într-un oraş din Belgia se organizează pentru copii plimbări prin cimitire.
Moartea este, probabil, unul dintre cele mai înfricoșătoare aspecte ale vieții. Noi, adulţii, părinții, ne-am dori să îi ferim pe copiii noștri de orice experiență neplăcută. Totodată, este rolul nostru să îi pregătim pentru viața adevărată, așadar e necesar să abordăm și acest subiect cu ei. Cu căldură, cu naturalețe, cu acceptare. Fiindcă așa cum privim noi moartea, așa o vor face și ei. Conceptul de moarte este, până la urmă, ceva natural, firesc și care se întâmplă la un moment dat, cu certitudine. Este bine să-i spunem copilului adevărul despre moarte şi să nu evităm subiectul.
Oraşul Leuven din Belgia a programat o plimbare pentru copii în cimitir
Orașul Leuven a anunțat o nouă inițiativă pentru a-i ajuta pe părinți și pe copii să abordeze mai bine subiectul morții. Orașul a programat duminica viitoare, 6 noiembrie, o plimbare pentru copii, în cimitir. Plimbarea le este adresată copiilor din școala primară și mai mici, care trebuie să fie însoțiți de un părinte sau de un bunic. În timpul plimbării, ei vor vizita cimitirul Diestseveld din Leuven. Vor discuta despre cum să facă față unei pierderi și apoi vor bea o ciocolată caldă, ne informează libertatea.ro
De la ce vârstă le puteţi vorbi copiilor despre moarte
La vârsta de 1-3 ani copiii pot învăța despre sfârșitul vieții obiectelor. De exemplu, despre o farfurie care se sparge, despre un creion rupt care nu mai poate fi lipit. La 3-6 ani copilul poate vedea o pisică moartă pe marginea șoselei sau un porumbel înghețat. Acesta este prilej pentru părinte de a-i vorbi despre lipsa veșniciei și ce se întâmplă cu corpul rămas fără suflare. Orice ocazie aveţi, nu evitaţi subiectul și povestiţi copilului cu calm și relaxare despre moarte. Cu cât este mai familiarizat, cu atât poate depăși mai ușor un eveniment tragic, care îl afectează în mod direct: moartea cuiva drag, ne explică Urania Cremene. În discuția cu el, nu trebuie să ne ascundem lacrimile și suferința. Dacă nu sunteţi într-o stare psihică stabilă, atunci Urania Cremene, expert în parenting, recomandă ca vestea să fie dată împreună cu un alt adult sau mai mulți, din familie.
Despre moartea celor dragi
Urania Cremene explica cum ar trebui să li se vorbească copiilor despre moarte: “Un aspect foarte important, într-o astfel de discuție cu un copil, este să ne asigurăm că folosim cuvântul „moarte” şi verbul „a muri”. Copiii nu au gândire abstractă, ei nu pot să interpreteze metafore. Dacă îi spui unui copil că „Dumnezeu l-a luat pe bunicul la El”, copilul va înțelege exact asta. Iar Dumnezeu poate deveni în mintea lui un căpcăun care îi fură pe cei dragi. Așadar, bunicul nu „s-a ridicat la cer”, nu „s-a dus în lumea celor drepți”, nu „a urcat pe un norișor și acum stă printre stele”. Concret „bunicul a murit, sufletul lui i-a părăsit corpul, iar noi îi păstrăm amintirea vie și onorăm toate momentele fericite pe care le-am avut alături de el”. Nu mințim copiii legat de ce s-a întâmplat. (…) Încurajați-i să-și arate emoțiile. Unii vor plânge imediat cum au aflat, alții se vor închide în ei. Unii vor refuza să accepte adevărul, alți copii se vor arăta nepăsători. Oricum ar fi, permiteți-le să se exprime așa cum simt. Explicați-le despre cum vă manifestați voi și alții din jurul vostru suferința”.
Exprimarea dorului pentru cel decedat
Din falsa credință că amintirea morții cuiva drag va provoca suferință, adulții evită, în viitor, să mai vorbească despre defunct. Cercetările, însă, contrazic această credință. Adică, în momentul în care sentimentul de dor sau de lipsă apare, este mai ușor dacă vorbești despre asta. Dacă un copil plânge, de exemplu, după bunica moartă, să nu ne prefacem că nu am auzit sau doar îl luăm în brațe pentru a-l liniști. Ce facem? Ne așezăm alături de el și vorbim despre bunica sa: „da, e normal să îți fie dor de ea, și mie îmi lipsește, îți mai amintești ce plăcinte bune cu scorțișoară făcea?” Astfel, îi lăsăm să își exprime dorul, ca ei să înțeleagă că e ceva normal să ai acest sentiment. Le povestim, și îi încurajăm și pe ei să o facă, despre orice amintire plăcută cu cel sau cea care nu mai este.
Sursa foto:pixabay.com
Sursa: uraniacremene.ro, libertatea.ro