COMORILE MUZEELOR. Spada sudaneză de tipul Kaskara
Astăzi, la rubrica noastră despre COMORILE MUZEELOR, vorbim despre exponatul lunii octombrie al Muzeului Național al Banatului, spada sudaneză de tipul Kaskara. Dacă sunteți din Timișoara, sau dacă ajungeți, luna aceasta, în oraș, trebuie să mergeți să o vedeți.
Spada de tipul Kaskara se aseamănă cu o sabie lungă și ascuțită în vârf. Această armă este caracteristică Sudanului, Darfurului, Ciadului și Nubiei. Termenul Kasakara nu este cunoscut în Sudan iar arma este numită pur și simplu saif, adică sabie.
Arma îmbrăcată în fâșii de piele
Conform mnab.ro Kaskara este o armă albă cu lamă dreaptă și lungă, având tăiș pe ambele muchii și un vârf ascuțit. Garda sa prezintă brațe drepte, în formă de cruce. Teaca are de cele mai multe ori o formă dreaptă în partea de sus și apoi lățită spre vârf. Aceasta este îmbrăcată în fâșii de piele, cele mai extravagante fiind îmbrăcate în piele de reptilă, respectiv crocodil. Mânerul din lemn este îmbrăcat în piele, la fel ca teaca. Acest tip de spadă are o lungime de circa un metru. Forma gărzii diferă în funcție de locul în care a fost fabricată. Teaca spadei Kaskara era fixată de o curea din piele și purtată peste umăr, pe spate, dar de cele mai multe ori era ținută sub braț, cu mânerul înainte.
Kaskara era considerată un simbol al puterii spirituale și al legitimității, al măreției și puterii în tradiția sufistă islamică. Spada era utilizată în timpul procesiunilor religioase sau în timpul dansurilor ritualice. Un lucru important privind spadele Kaskara este legat de inscripțiile caligrafice de pe suprafața lamelor. Aceste inscripții reprezentau, de cele mai multe ori, texte din Coran, informații despre deținătorul spadei sau chiar detalii despre fabricație. Acest tip de inscripție era prezent și pe alte arme sudaneze.
Spada sudaneză de tipul Kaskara de la Muzeul Național al Banatului
Spada descrisă în rubrica de astăzi, prezentă în colecția muzeului timișorean, are o lama inscripționată cu texte ,,thuluth” și are tăișul neascuțit. Aceasta a dus la multe discuții legate de modul în care spadele erau folosite pe câmpul de luptă. Armele nu au fost folosite în lupte ci erau mai mult utilizate pe post de obiecte contondente. Spada de la Muzeul Național al Banatului nu era o armă propriu-zisă ci un obiect ceremonial, posibil chiar considerat suvenir. Datarea ei se încadrează între sfârșitul sec. al XIX-lea și primele decenii ale sec. XX.