COMORILE MUZEELOR. Templul de la Parța, un sanctuar unic în lume
Astăzi, la rubrica noastră despre COMORILE MUZEELOR, vorbim despre templul de la Parța, o construcție uimitoare și unică în lume. Deși a fost construit acum mii de ani, cei ce au construit-o aveau cunoștințe astronomice vaste.
Pe data de 23 septembrie a avut loc echinocțiul de toamnă. În această zi, durata zilei este la fel de mare ca cea a nopții. Fascinația pentru aceste fenomene astronomice nu este nouă. Ba din contră, ea există de mii de ani, multe dintre civilizațiile antice creându-și rituale și construind chiar și clădiri în funcție de ele.
O astfel de clădire este sanctuarul de la Parța, un templu din apropierea Timișoarei unic în lume. De două ori pe an, acesta era luminat într-un mod deosebit, felul în care lumina intra în templu având o importanță ritualică deosebită.
Cel mai bine păstrat sanctuar neolitic din România
Templul de la Parța este cel mai bine păstrat sanctuar neolitic din România. El a fost construit acum aproximativ 8.000 de ani, la jumătatea mileniului VI î.e.n. Datorită descoperirilor efectuate de arheologi, acesta a ajuns să fie considerat ca fiind unic în lume. Sanctuarul a fost descoperit la sfârșitul anilor ’70 de arheologul bănățean Gheorghe Lazarovici.
Piesa centrală a acestui templu este o pereche de statui de aproximativ doi metri ce înfățișează două siluete alipite. Una dintre ele are un cap de taur iar cealaltă un cap de femeie.
Construcția este realizată dintr-un singur bloc decorat cu incizii în culorile galben și roșu. Acestea erau cel mai des întâlnite în necropolele și mormintele din Antichitate.
Interesant este că pe peretele vestic exista un orificiu ce permitea luminii să pătrundă. Cu toate astea, acest orificiu este amplasat în așa fel încât lumina să poată pătrunde doar în două zile pe an, la echinocțiul de primăvară și cel de toamnă, marcând începutul și sfârșitul anului agricol. În cele două zile, lumina ajunge pe capul de taur.
Clădirea a fost proiectată cu exactitate în funcție de poziția Soarelui
Conform descoperirilor arheologice, în acel loc a existat cândva o clădire monumentală. Se crede că aceasta avea o lungime de 11,5 metri și o lățime de 6 metri. Clădirea era delimitată în spații de dimensiuni mai mici. În aceste spații erau păstrate artefactele neolitice.
Arheologii au mai descoperit că cei care au construit templul aveau vaste cunoștințe astronomice. Soarele intra în sanctuar prin deschideri atent însemnate cu simboluri la o dată exactă. Astfel erau luminate diverse obiecte de cult. În final, lumina ajungea pe un vas cu apă sfințită ce se afla la baza complexului statuar ce se afla în camera sacră rezervată doar inițiaților.
COMORILE MUZEELOR. Sculptură care îl înfățișează pe Enescu, de Henriette Cihoschi