Invențiile au schimbat viața oamenilor. Plasturele, prietenul nostru de nădejde atunci când ne julim
Felul în care trăim, confortabil, se bazează pe obiecte care ne fac viața ușoară. Nici nu ne mai gândim cum au apărut ele. Folosim un pix ca să luăm notițe, deschidem robinetul ca să ne spălăm pe mâini. Pornim televizorul. Sunt doar câteva exemple. Practic, trăim înconjurați de obiecte care dacă ar dispărea ne-ar pune în imposibilitatea de a mai ști cum să acționăm. Fiecare obiect a fost inventat de un inventator sau de un grup de oameni cu minți luminate care au gândit înaintea timpului lor. Unele dintre ele au fost inventate întâmplător! Fără aceste invenții viața ar fi altfel. ȘTIRI PENTRU COPII și-a propus să aducă în atenție invențiile care au schimbat viața oamenilor, în fiecare marți. Astăzi vorbim despre plasture, prietenul de nădejde atunci când ne julim sau ne lovim.
De multe ori copiii cad și se julesc, iar mămicile pun în acel loc un plasture care să protejeze mica rană de bacterii și infecții. Și oamenii mari folosesc plasturi atunci când se lovesc, când se taie sau chiar dacă îi jenează pantofii. Practic, toată lumea se folosește de plasturi. E o invenție care, fără să ne dăm seama, ne fac viața mai ușoară. Și totuși, care e povestea plasturelui? Cine l-a inventat? Haideți să aflăm împreună.
Povestea plasturelui
Primul plasture a fost inventat în 1882 de către farmacistul german Paul Carl Beiersdorf. El era realizat dintr-o bucată de pânză de in pe care a fost pus cauciuc natural, rășină de pin și oxid de zinc, scrie ege-land.ru. Următoarea persoană importantă în evoluția plasturelui a fost un alt farmacist german pe nume Oscar Troplowitz. Pe când avea doar 27 de ani acesta a văzut un anunț în care se vindea o mică fabrică chimico – farmaceutică și un depozit. Tânărul farmacist a visat dintotdeauna să aibă propria afacere și știa și de plasturele inventat în urmă cu opt ani de Paul Carl Beiersdorf. Oscar Troplowitz a cumpărat fabrica, plasturele lui Paul Carl a fost patentat și așa a luat naștere noua companie Beiersdorf.
În 1892 farmacistul a cumpărat un nou sediu. Oscar Troplowitz și un dermatolog celebru pe nume Paul Gerson Unna au primit unul dintre cele mai importante brevete pentru Leukoplast. Acest produs e bine cunoscut în industria farmaceutică modernă ca plasture adeziv germicid.
În 1899 apar în scenă și frații Johnson: Robert și James. Se poate spune că omenirea a fost norocoasă că Josephine Dixon, soția lui Earl Dixon, furnizorul de vată de bumbac al firmei familiei Johnson, era tânără și fără experiență în gospodărie. La fiecare pas, o așteptau nenorocirile. Fie se tăia la deget cu un cuțit de bucătărie, fie se ardea. Soțul ei s-a tot gândit cum să facă să-i fie ușor să se panseze singură și așa a luat naștere noul plasture. A tăiat o bucată de bandă chirurgicală, a așezat-o cu partea lipicioasă în sus, iar apoi pe ea a pus o bucățică de tifon.