Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Curaçao, țara jucătorilor de baseball. Această insulă din Caraibe face parte din Regatul Țărilor de Jos.
Curaçao este o țară insulară ce se află în Antilele Mici, în sudul Mării Caraibelor, la 65 de kilometri de coasta Venezuelei. De asemenea, este și numele unei băuturi alcoolice, de culoare albastră, cunoscută în toată lumea. Insula face parte din Regatul Țărilor de Jos alături de alte insule din Caraibe precum Aruba și Bonaire. Populația țării este de aproximativ 155.000 de oameni iar capitala este Willemstad.
Insula este subțire și în general deluroasă. Cel mai înalt punct se află pe Christoffelberg la o altitudine de 372 de metri și se află în nord-vestul țării. Zona de coastă este plină de resurse naturale printre care minerale și ape termale. Datorită acestora, Curaçao este unul dintre cele mai populare centre balneare din regiune.
Climatul este fierbinte și semi arid. Există un anotimp uscat, între ianuarie și septembrie, și unul umed, între octombrie și decembrie. Cu toate astea, anotimpul ploios nu are la fel de multe precipitații precum într-o insulă tropicală obișnuită. Cea mai răcoroasă lună este ianuarie când temperatura medie este de 26,6 °C. Septembrie este cea mai caldă lună, temperatura medie fiind de 29,1 °C.
Fiind o insulă semi aridă, și vegetația diferă mult de cea a insulelor tropicale. În general, în Curaçao se găsesc cactuși, tufișuri spinoase și conifere. De asemenea, aici poate fi găsită una dintre puținele specii de orhidee din regiune.
Când vine vorba de animale, pe insulă există o mulțime de specii de păsări printre care și pasărea flamingo. Mamiferele din Curaçao sunt șoriceii, iepurii, liliecii și căprioara cu coada albă, unul dintre cele mai interesante animale din zonă.
De asemenea, aici există mai multe specii de iguane. Pe lângă faptul că sunt fascinante de privit, localnicii încă le vânează pentru hrană. Plajele insulei servesc drept loc unde țestoasele oceanice își pot depune ouăle.
Până la venirea europenilor pe insulă, Curaçao a fost locuit de poporul arawak din America de Sud. Primul contact al europenilor cu insula a fost în anul 1499, ea urmând să fie colonizată de către spanioli. Aceștia au transformat în sclavi toată populația indigenă și au deportat-o în Hispaniola, în anul 1515.
Ulterior, conducerea insulei a fost preluată de olandezi. Aceștia au transformat-o într-un punct important de comerț a Companiei Olandeze a Indiilor de Vest. Insula le oferea un avantaj special olandezilor în acest sens. Willemstad este unul dintre cele mai bune porturi naturale din Indiile de Vest. În sud-estul insulei există un canal care duce către un mic golf înconjurat de recifuri. Acest golf se află chiar lângă capitală.
Cea mai prosperă perioadă a Companiei Olandeze a Indiilor de Vest a fost între anii 1660 – 1700. Situația se datora în mare parte comerțului cu sclavi. Curaçao a fost deschis către toate țările ce doreau să facă comerț, fie că vorbim despre vândut sau despre cumpărat.
Totuși, datorită faptului că era atât de prosperă, insula a fost ținta multor invazii și a suferit în urma războaielor dintre Regatul Unit și olandezi. Începând cu anul 1816, ea a rămas constant în posesia Regatului Țărilor de Jos.
În anul 1845, Curaçao era una dintre cele șase teritorii ocupate de către olandezi în Indiile de Vest. Toate acestea erau administrate împreună. În anul 1954, cele șase teritorii erau recunoscute oficial drept Antilele Olandeze, fiecare dintre ele primind o oarecare autonomie când vine vorba despre gestionarea internă.
În anul 2006, locuitorii din Curaçao au decis că vor să dizolve Antilele Olandeze. Astfel, începând cu 10 octombrie 2010, țara insulară a devenit o țară de sine stătătoare în cadrul Regatului Țărilor de Jos.
Majoritatea locuitorilor din Curaçao au origini africane sau parțial africane. Pe lângă aceștia mai există și olandezi, francezi, asiatici de est și de sud-est și latino-americani. Cea mai populară religie de pe insulă este cea romano-catolică, 70% dintre locuitori aparținând de biserică.
Societatea din Curaçao este una poliglotă, adică vorbitoare de mai multe limbi. Limbile oficiale ale insulei sunt olandeza, papiamentu și engleza. Toate documentele oficiale sunt scrise în olandeză. Papiamentu este un dialect creol al limbii portugheze ce are influențe africane, olandeze și spaniole. Aceasta este principala limbă vorbită de oameni.
Sistemul educațional este bazat pe sistemul olandez. Pe lângă școlile publice există și școli private și parohiale. Educația primară este gratuită și obligatorie, începe la vârsta de șase ani și durează șase ani. Școala secundară durează patru ani. Pe insulă există și Universitatea Curaçao. În cadrul ei învață 2.100 de studenți.
Bucătăria locală se numește Krioyo. Ea iese în evidență printr-o mulțime de arome și tehnici deosebite, asemănătoare cu cele din bucătăria din Caraibe sau cea latino-americană. Cele mai comune mâncăruri din Curaçao se găsesc și în Aruba și Bonaire. Unul dintre cele mai apreciate feluri de mâncare este stobá, o tocăniță făcută dintr-o mulțime de ingrediente printre care papaya, carne de vită sau carne de capră.
Deși este o insulă destul de mică, Curaçao este o adevărată “fabrică” de jucători de baseball. În ultimele trei decenii, 16 jucători din MLB, adică Liga Profesionistă de Baseball din Statele Unite, și-au avut originile aici. Asta face din Curaçao țara cu cei mai mulți jucători de baseball pe cap de locuitor din lume.
După cum spuneam, Curaçao nu este doar numele insulei, ci și numele unei băuturi alcoolice foarte populare. Aceasta este vândută sub o mulțime de forme. Cele mai populare sunt Curaçao portocaliu și cel albastru.
Pentru a crea această băutură ai nevoie de laraha, o specie de portocale specifice insulei. Acestea sunt îmbibate în alcool și apă timp de câteva zile. Ulterior, fructul este decojit și introdus într-un săculeț unde se mai adaugă condimente. Ulterior, amestecului i se adaugă alcool produs din trestie de zahăr și este lăsat să se răcească timp de trei zile.
Sursă foto: pixabay.com, twitter.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Republica Altai, urmașii lui Genghis Khan