Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Saint Lucia, țara unde poți să înoți într-un vulcan. Această insulă împădurită a fost subiectul unei bătălii între britanici și francezi.
Saint Lucia este un stat insular din Marea Caraibilor. Ea este a doua insulă ca mărime din grupul Windward din Antilele Mici și se află la 39 de kilometri la sud de Martinica și la 34 de kilometri la nord-est de Saint Vincent. Micuța insulă are o lungime de 43 de kilometri și o lățime maximă de 23 de kilometri. Capitala și principalul port este Castries. Populația țării este de 182.000 de locuitori.
Insula are origini vulcanice. Ea este traversată de la nord la sud de un lanț de munți împăduriți. Cel mai înalt punct se află pe Muntele Gimie la o altitudine de 959 de metri. Multe râuri izvorăsc din munți și curg în văi. În apropierea Petit Piron, într-un crater al unui vulcan antic, există izvoare fierbinți de sulf. Locația se află în apropierea orașului Soufrière. Acesta este singurul loc din lume unde turiștii pot înota în interiorul unui vulcan.
Climatul insulei Saint Lucia este tropical. Temperaturile și precipitațiile variază în funcție de altitudine. Există un anotimp uscat între ianuarie și aprilie și unul ploios între mai și noiembrie. Temperatura medie este de 27 °C, maximele fiind de 31 °C și minimele de 20 °C.
Insula este acoperită de păduri. Aici putem găsi o mulțime de orhidee fascinante. De asemenea, insula se bucură de o mulțime de păsări printre care papagalul Saint Lucia care poate fi găsit doar aici. Deși este pasărea națională a țării, el este pe cale de dispariție. De asemenea, există și o șopârlă unică în lume.
Data exactă în care a fost descoperită Saint Lucia de europeni nu este cunoscută cu adevărat. Se crede însă că a fost văzută pentru prima dată în jurul anului 1500. Primii care au încercat să o colonizeze au fost englezii în anii 1605 și 1638. Aceștia au fost alungați însă de localnicii ostili și de bolile de pe insulă.
Cei care au reușit să colonizeze insula au fost francezii din Martinica în anul 1650. Aceștia au ajuns la un acord cu localnicii în anul 1660. În anul 1664, Thomas Warner, fiul guvernatorului din Saint Kitts, a recăpătat insula pentru britanici. Totuși, în urma Tratatului de la Breda din 1667 ea s-a întors în posesia Franței.
Un alt așezământ britanic a fost fondat de George I în anul 1722 pe insulă după ce Saint Lucia a fost declarată neutră în anul 1718. Acest lucru i-a frustrat pe francezi. Astfel, în anul 1743 aceștia au reintrat în posesia insulei. Britanicii nu s-au lăsat mai prejos și au recapturat-o în anul 1762. Totuși, în urma Tratatului de la Paris din 1763, ea a reintrat în posesia Franței.
Aceste schimbări de conducere nu aveau să se sfârșească aici. În anul 1778, Saint Lucia a fost predată din nou britanicilor care au folosit porturile drept baze navale. Totuși, din cauza Tratatului de Pace de la Versailles, Saint Lucia s-a reîntors în posesia Franței. Între 1782 și 1803 a continuat această luptă.
În anul 1814, Saint Lucia avea să intre în posesia britanicilor pentru ultima oară. Astfel, insula a devenit o colonie a coroanei britanice. În perioada 1838 – 1885, insula, împreună cu celelalte insule din grupul Windward, au fost administrate de guvernatorul din Barbados.
Chiar dacă a ajuns să fie în posesia britanicilor, influența franceză și-a pus amprenta pe insulă. După anul 1763, agricultorii francezi au venit din Saint Vincent și din Grenada pentru a crea plantații de bumbac și de zahăr.
În anul 1834, anul eliberării sclavilor, pe insulă trăiau 13.000 de de sclavi africani, 2.600 de sclavi africani liberi și 2.300 de europeni. Prosperitatea insulei a avut de suferit în urma declinului industriei trestiei de zahăr. Totuși, insula a văzut și îmbunătățiri datorită creșterii cererii de culturi de bananieri și de cacao. Țara și-a câștigat independența pe 22 februarie 1979.
Niciun etnic carib, adică populația care a trăit în Saint Lucia înainte de venirea europenilor, nu mai trăiește pe insulă. Peste 85% dintre localnici au origini africane. Există un dialect francez vorbit pe insulă. Cu toate astea, limba oficială este engleza. Cea mai populară religie este creștinismul romano-catolic.
Pe insulă există mai multe spitale și centre medicale. De asemenea, în Vieux Fort există un spital privat operat de un ordin religios. Educația primară este gratuită și obligatorie. Există și o ramură a Universității Indilor de Vest în Castries. Pe lângă școli și universitate există și un colegiu tehnic și unul de pregătire a profesorilor.
În Saint Lucia sunt organizate annual două festivaluri mari. Este vorba de La Woz (30 august) și La Magwit (17 octombrie). Pe lângă aceste două festivaluri mai sunt sărbătorite crăciunul, dar și un număr de festivaluri mici și de parade.
Bucătăria de pe insulă este o combinație unică între cea vest-africană, europeană și est-indiană. Majoritatea mâncărurilor conțin cartofi, ceapă, țelină, lapte de cocos, un ardei foarte iute, făină și mălai. Carnea este gătită de cele mai multe ori sub formă de tocăniță servită cu orez. În ultimii ani, pâinea indiană a devenit foarte populară pe insulă.
Sursă foto: trecator.ro, dualluxuryworld.com, hollandamerica.com, hotels.com, globalvolunteers.org, sandals.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Tristan da Cunha, cel mai izolat teritoriu locuit