COMORILE MUZEELOR. Cuțit de vânătoare de tipul Hirschfänger
Astăzi, la rubrica noastră despre COMORILE MUZEELOR, vorbim despre un cuțit de vânătoare de tipul Hirschfänger. Aceasta a fost una dintre principalele unelte folosite de vânători până în secolul XX.
Comoara Muzeului Național al Banatului despre care o să vorbim astăzi este un cuțit de vânătoare de tipul Hirschfänger. Acest cuțit era fixat de o curea lată pe șoldul stâng al vânătorului și se folosea în lupta de aproape cu animalele sălbatice, el fiind cel cu ajutorul căruia cei ce-l foloseau aplicau lovitura fatală. Denumirea de Hirschfänger înseamnă „prinzătorul de căprioare”.
Acest tip de cuțite a avut mereu lama dreaptă, cu unul sau două tăișuri. Obligatoriu ele mai aveau și un contra tăiș în vârf care era foarte ascuțit. Cuțitele se păstrau în teci prevăzute, în mod obișnuit, cu două compartimente în partea superioară. Unul dintre ele conținea lama cuțitului iar în celălalt se păstrau diverse alte ustensile precum furculițele, cuțitașele etc.
La început, Hirschfänger-ul era folosit pentru vânatul de talie mare, dar și la vânătoarea de mistreți. După ce era pus la pământ, cerbul era ținut la sol de către vânători prin călcarea coarnelor. Mai apoi, aceștia aplicau lovitura fatală cu ajutorul Hirschfänger-ului, el fiind înfipt în direcția inimii.
Era principala armă din dotarea vânătorului
Până în secolul XX, cuțitul lung de vânătoare a rămas arma principală din dotarea vânătorului. El definea vânătorul matur, experimentat, adică cel care a parcurs toate etapele necesare în deprinderea meseriei. Vânătorul știa să citească urmele și cunoștea comportamentul și modul de viață al animalelor sălbatice.
Popularitatea acestor cuțite de vânătoare a fost atât de mare încât până și unitățile militare le-au implementat ca și echipament. Odată cu apariția armelor regulamentare, la sfârșitul secolului al XVII-lea, în unități au fost introduse primele cuțite militare. Acestea se numeau Militär – Hirschfänger și erau folosite în principal de pedestrași.
În colecția muzeului există cinci astfel de piese
În colecția de arme a Muzeului Național al Banatului există la ora actuală cinci piese care pot fi încadrate la categoria cuțitelor lungi de vânătoare. Toate sunt inventariate în registrele Secției de Istorie. Din punct de vedere cronologic, cuțitele de vânătoare din colecția muzeului timișorean se încadrează între secolul al XVIII-lea și sfârșitul secolului al XIX-lea.
Lama exterioară a unuia dintre cuțitele muzeului bănățean este gravată cu ornamente cu motive vegetale stilizate și geometrice. Acestea încadrează imaginea unui cerb în alergare. Toate ornamentele au fost realizate în aceeași manieră.
În interior, decorul se repetă, doar că în locul cerbului apare un mistreț. Garda turnată din alamă este ușor curbată în formă de S. În partea inferioară a gărzii, sub mâner, apar ornamente realizate în același stil.
Mânerul din corn este fixat în partea inferioară cu o brățară de alamă gravată cu motive geometrice. În partea superioară a mânerului este ușor lățit și fixat un cap turnat din alamă, decorat cu motive vegetale, un chip grotesc și scene de vânătoare.