COMORILE MUZEELOR. Deinotherium gigantissimum, scheletul de mamut de la Muzeul „Antipa”
Astăzi, la rubrica noastră despre COMORILE MUZEELOR, vorbim despre Deinotherium gigantissimum, scheletul de mamut de la Muzeul „Antipa”. Aceasta este una dintre cele mai valoroase piese din patrimoniul cultural al României.
Mamuții sunt unele dintre cele mai impresionante animale din trecutul apropiat. În prezent, oamenii de știință depun eforturi de a-i reînvia cu ajutorul clonării. Până atunci, noi trebuie să ne mulțumim cu rămășițele descoperite de arheologi care se află în muzee.
Numele științific al mamutului este Deinotherium gigantissimum. El este alcătuit din cuvinte grecești și înseamnă „animal înfricoșător uriaș”. În România, un schelet complet de mamut poate fi găsit la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București.
A fost descoperit acum peste 100 de ani
Acest animal a dispărut cu peste două milioane de ani în urmă. Scheletul ce poate fi văzut în cadrul muzeului a fost descoperit pe teritoriul actual al județului Vaslui, în anul 1890, de geologul și paleontologul Gregoriu Ștefănescu.
Deși a fost un adevărat uriaș, impresionantul mamut a fost un erbivor. El avea o înălțime de patru metri și o lungime aproape la fel de mare. Pe scurt, un simplu mamut era la fel de înalt precum o casă cu un singur etaj. Zilnic, el consuma aproximativ 400 de kilograme de plante, adică hrana zilnică a 40 de cai sau a 2 elefanți.
Deinotherium gigantissimum este înrudit cu elefanții actuali. Mai exact, el le este un fel de văr deoarece au urmat linii evolutive diferite. Precum elefanții de astăzi, mamuții aveau fildeși mari. Totuși, aceștia erau fixați pe maxilarul inferior, adică cel de jos, și erau arcuiți în jos. Elefanții de astăzi au fildeșii fixați pe maxilarul superior și sunt arcuiți în sus.
Arheologii dezbat utilitatea fildeșilor
Caninii erau absenți iar trompa sa era un organ musculos, foarte mobil, rezultat din alungirea și alipirea nasului cu buza superioară. Rolul colților în hrănire a fost un adevărat subiect de dezbatere între arheologi.
Unii susțin că pe lângă frunzele, ramurile și cojile moi ale copacilor, acești mamuți s-ar fi hrănit și cu rădăcinile plantelor. Fildeșii i-ar fi ajutat să sape cu ușurință pentru a găsi hrană.
O altă explicație a arheologilor este că fildeșii aveau un rol în timpul reproducerii. Ele erau un semn de dovadă a puterii masculului. Cei cu fildeșii mai mari aveau o șansă mai bună să își găsească perechea.
Scheletul expus la Muzeul „Antipa” din București este o piesă de valoare științifică mondială. El este foarte important pentru cunoașterea faunei preistorice, fiind un exponat de excepție din patrimoniul cultural al României.
La momentul descoperirii, el a fost primul schelet aproape complet de Deinotherium. A fost nevoie de 15 ani de săpături pentru a fi dezgropate toate oasele din scheletul fosilizat al exemplarului. Pentru montarea lui pe suport metalic, prof. Ștefănescu l-a adus în țară timp de trei luni pe renumitul restaurator belgian Louis de Pauw.
Sursă foto: digi24.ro, nwradu.ro, economica.net