Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Cecenia, republica rusă distrusă de conflict.
Țara despre care vorbim astăzi nu este o țară în adevăratul sens al cuvântului. Dacă vă amintiți din articolul despre Iacutia, Rusia este împărțită în mai multe republici. Astăzi urmează să vorbim despre o altă republică, și anume Cecenia.
Cecenia este o regiune din sudul Rusiei. Ea se învecinează la est și la sud este cu Dagestan o altă republică rusă, la sud-vest cu Georgia și la vest cu Ingușetia, încă o republică rusă. Populația țării este de 1,2 milioane de oameni iar capitala este la Groznîi.
Republica rusă se împarte geografic în trei regiuni de la nord la sud. Cea din sud se află în Caucazul Mare, creasta acestuia formând granița sudică a țării. Cel mai înalt punct este Muntele Tebulosmta, care atinge altitudinea de 4.493 de metri.
Mai la nord întâlnim cea de-a doua regiune. Aceasta este formată din văi care străbat republica de la vest la est. Nordul țări constituie cea de-a treia regiune și este format din pajiștile Stepei Nogay.
Relieful Ceceniei este foarte variat. Acest lucru poate fi observat atunci când ne uităm la vegetația sa. Stepa Nogay este în mare parte semiaridă. Aici întâlnim vegetație uscată și multe dune de nisip. Mai apoi, în cea de-a doua regiune întâlnim câmpii de iarbă. În munți întâlnim păduri de stejar dar și de alte tipuri de copaci. Climatul țării variază dar, în general, el este continental.
Zona Ceceniei este locuită de mii de ani de către populația Nakh. Aceștia au populat toată zona înaltă din Caucaz. Regiunea autonomă cecenă a fost creată de bolșevici în noiembrie 1920. În anul 1934 ea s-a unit cu regiunea ingușă. După doi ani, cele două regiuni au format o republică.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, liderul sovietic Iosef Stalin i-a acuzat pe ceceni și pe inguși că au colaborat cu gemanii. Din această cauză, populația din ambele regiuni a fost supusă unor deportări în masă către Asia Centrală. Acest lucru a dus la dizolvarea republicii Ceceno-Ingușe. Exilaților li s-a permis mai târziu să se reîntoarcă acasă iar republica a fost formată din nou în anul 1957 sub liderul sovietic Nikita Hrușciov.
În august 1991, căderea Uniunii Sovietice a accelerat dorința locuitorilor de independență. Dzhokar Dudayev, un politician cecen și un fost general sovietic al forțelor aeriene, a organizat o lovitură de stat împotriva guvernului comunist local.
Mai apoi, în octombrie, el a fost ales drept președintele Ceceniei. Imediat după, în noiembrie, el a declarat independența Ceceniei în fața Rusiei. În anul 1992, Cecenia și Ingușetia s-au divizat în două republici separate. Dudayev a luat măsuri agresive împotriva Rusiei. În anul 1994 a avut loc o încercare armată a grupărilor cecene din opoziție de a-l da jos de la putere. Deși au primit sprijinul armatei ruse, această încercare a dat greș.
Pe 11 decembrie, 1994, trupele rusești au invadat Cecenia. Deși au avut de-a face cu o rezistență puternică, ele au reușit să pună stăpânire pe Groznîi în martie 1995. Totuși, rezistența cecenă a continuat, iar mai multe acorduri de încetare de focuri au fost încălcate.
În anul 1996 Dudayev a fost ucis în timpul unui atac rus. În locul său a fost ales Aslan Maskhadov, un fost lider al grupărilor de rebeli. Boris Yeltsin, președintele de atunci al Rusiei, și Maskhadov au semnat un tratat de pace în mai 1997. Totuși, acesta nu clarifica situația independenței cecene. Se estimează că în timpul acestor conflicte armate, peste 100.000 de ceceni și-au pierdut viața și alți 400.000 au fost forțați să-și părăsească casele.
Deși s-au retras la finalul anului 1997, trupele ruse au reintrat pe teritoriul cecen la sfârșitul anului 1999. Decizia a fost luată de Vladimir Putin care pe atunci era prim-ministru. El i-a acuzat pe ceceni că au bombardat și au ucis civili ruși, acuzații care nu au fost dovedite niciodată.
Acest eveniment a reaprins lupta dintre cele două regiuni. În timp ce rușii câștigau teren, cecenii erau nevoiți să se retragă în munți. În octombrie 2002 un grup de militanți ceceni au pus stăpânire pe un teatru din Moscova unde au luat ostatici 700 de spectatori și de actori.
În timpul operațiunii de salvare, 130 de ostatici și-au pierdut viața din cauza gazului narcotic folosit de forțele de securitate care aveau scopul de a-i incapacita pe ceceni. În urma incidentului, rușii au oprit operațiunile militare din Cecenia.
În anul 2003, cecenii au votat o nouă constituție care să ofere mai multă putere guvernului cecen. Totuși, ei au continuat să facă parte din Federația Rusă. În următorul an, președintele cecen susținut de ruși, Akhmad Kadyrov, a fost omorât într-un atentat terorist organizat de forțele de rezistență cecene. Drept răspuns, forțele ruse au ucis mai mulți lideri ai rezistenței cecene în anii 2005 și 2006.
Ulterior, Ramzan Kadyrov, fiul lui Akhmad Kadyrov, a devenit președinte cu sprijinul lui Vladimir Putin. Acesta a fost acuzat că a răpit, a torturat și a omorât membrii opoziției. El a continuat să primească sprijinul Rusiei până în 2009 atunci când a declarat că forțele rezistenței au fost distruse. În luna aprilie a acelui an, Dmitri Medvedev, fostul președinte al Rusiei, a retras toate forțele din Cecenia. Totuși, până și în ziua de azi există în continuare izbucniri violente ale populației împotriva conducerii.
Majoritatea oamenilor din republica rusă distrusă de conflict sunt ceceni. Există minorități ruse și ingușe. Atât cecenii, cât și ingușii, sunt musulmani iar limba lor își are originile din cultura Nakh. Economia țării se bazează pe petrol. Oamenii sapă după țiței pe valea râului Sunza, între Goznîi și Gudermes. De asemenea, există săpături după petrol și în Marea Caspică.
Cultura cecenă pune accentul pe libertate. O mare parte dintre eroii naționali au luptat pentru libertate de-a lungul istoriei. „Marsha oylla” este un salut comun în limba cecenă și înseamnă „intră în libertate”. Cuvântul libertate înseamnă, de asemenea, pace și prosperitate în această limbă.
Cecenii sunt cunoscuți drept „francezii din Caucaz” din mai multe motive. Precum francezii care și-au deturnat monarhul în timpul Revoluției Franceze, cecenii au avut o astfel de revoluție cu două secole înainte. De asemenea, ei se laudă că au fost singura țară egalitariană într-o zonă plină de monarhii. Precum francezii, cecenii preferă metode violente pentru a realiza schimbările pe care și le doresc să le vadă.
Sursă foto: osce.org, aljazeera.com, islamic-relief.org, france24.com, afp.com, rbth.com, fairobserver.com, youngpioneertours.com